Limba română-Luceafăr de dimineaţă
Şi de seară, nesfârşit colă de rai,
Grădină Dumnezeiască cu doruri,
De cuvinte încolţite ce colindă prin lume…
Limba română sfinţită în altare,
Tezaur sfânt şi de-a pururi al Patriei române
Şi al românilor, are rădăcini milenare,
Izvor geto-dac, comoară sacră, nemuritoare.
Limba română este mai înaltă decât
Sfinxul din Bucegi, atinge porţile cereşti,
Dă de ştire întregii lumi că existăm şi
Suntem parte a lumii întregi-lumină,
Trup înmiresmat, fruct românesc nesfârşit…
Noi îmbătrânim dar limba română rămâne,
Tânără ca pâinea cuvintelor lui Hristos.
Doar Acasă simt cum brazda respiră,
Seva urcă în seminţe de viaţă făcătoare.
Limba românăne-a lăsat prin tăbliţe,
La Tărtăria şi-n locuri încă neştiute
Semne ale veşniciei spre înfrăţire,
Însfinţire, neuitare şi nemurire.
Prin limba şi graiul părintesc plâng,
Mă bucur, zilnic îmbrăţişez, iubesc
Doar prin Ea îmi regăsesc liniştea,
Lumina, speranţa şi mângâierea, aduc
Omagiu martirilor şi eroilor neamului.
Limba română, lumina cea neapusă,
Blândă, rămâne întotdeauna-temelie,
Făclie, steag de biruinţă al Patriei Române!
Ionel MARIN, 31 august 2022
by