Gânduri, gânduri mă apasă fară a desluși taina și tot strig cu voce-mi stinsă:
-De ce Doamne-am schimbat haina și am devenit femeie? De ce m-am îndrăgostit și-am închis copilăria într-un dulap, vechi, c-o cheie?
Caut, azi, visele șchioape, oarbe de atâta soare, prin regate prăbușite, prin troiene și ninsoare…Caut urma-mi de copilă, dând asfaltul deoparte,
râsul pur, curat, de zeie, îl caut prin frunze moarte!
Voci din templul trist și rece, într-o iarnă pe sfârșite, mi-au răspuns în crucea nopții bătând clopote-adormite:
-Caută-ți copilăria în păpușile de cârpe, îngropate-n dosul porții ce curând o să se surpe. Caut-o sub patul unde te-ai ascuns, când ți-era teamă, de fulgere și de ploaia ce-ai iubit-o doar tu, doamnă! Caut-o în buzunarul paltonașului ce zace atârnat în pod, pe cuie, curând zdrențe se va face!
Caută-n poze-nvechite și-n povești demult apuse, căci hainele ce porți astăzi, ‘s-anotimpuri suprapuse; primăveri și veri și toamne, ierni trecute prin colindă…
Chipul, trupul tău în umblet, ai uitat privi-n oglindă…!
Pictură și text,
Ionica Bandrabur


