(ep.VII)

7 ian. 2008 (luni) S-a terminat vacanța intrasemestrială. E perioada recapitulărilor finale pentru încheierea primului semestru din anul școlar 2007-2008, an care, pentru mine, se suprapune cu începutul statutului de văduvă. Încerc să mă obișnuiesc, dar îmi este greu pentru că rana încă e proaspătă.

Azi e sărbătoare religioasă. Creștinii ortodocși sărbătoresc Soborul Sf. Proroc Ioan Botezătorul, cu care se termină perioada sărbătorilor de iarnă. Spiritul acestora, al sărbătorilor religioase, începe să se estompeze fiind sufocat de aspectul comercial care are mai multă priză la oameni. Și totuși școala reușește, prin profesorii care se implică în astfel de momente, să-i antreneze pe elevi la activități tradiționale: colinde, plugușor. Și mie îmi place să fac lucrul acesta, dar trebuie să ai și cu cine să lucrezi, mă refer la calitatea elevilor. Cu clasa pe care o am acum la dirigenție îmi este greu să fac ceva. De-abia reușesc să-i aduc la școală.

Cu ultima generație pe care am avut-o, la profilul mecatronică, am reușit să fac și activități extraclasă, chiar și extrașcoală. Mecatronica este combinaţia dintre ingineria mecanică, ingineria electrică, ingineria calculatoarelor, ingineria software, ingineria controlului şi ingineria sistemelor de design pentru a proiecta şi a produce produse utile. Sună frumos! Mecatronica este un câmp ingineresc multidisciplinar, astfel că este greu de separat disciplinele pe care se bazează. Ținând cont de profilul lor și de ce năzdrăvănii făceau la școală și

în barul de lângă școală, care nu trebuia să fie unde era, le-am compus un plugușor cu care s-au prezentat în fața colegilor și profesorilor:

Pluguşorul mecatronistului

Aho, aho, copii şi fraţi,

Staţi puţin şi nu mânaţi,

La computer v-adunaţi

Şi cuvântul mi-l scanaţi!

Că elev sunt la liceu,

De-nţeles nu e prea greu:

Când la şcoală m-au trimis,

Ai mei părinţi mi-au promis

Că, de-nvăţ ceva mai bine,

S-or mândri grozav cu mine.

Însă timpul a trecut,

Lucruri bune n-am făcut.

Când ajung pe lângă bar,

Fac ce fac şi intru iar

Şi de fiecare dată

Mă trezesc c-o fac tot lată:

Căci vorbesc mai colorat,

Chit că sunt sancţionat

Cu un punct sau chiar cu trei

La purtare, vai de-ai mei!

Se întâmplă câteodată

Să mai sperii şi vreo fată,

Căci la budă mă trezesc

De la ore când chiulesc

Şi mă prinde cel de mate,

Mi-altoieşte una-n spate.

Ia pocniţi din bice, măi,

Şi sunaţi din zurgălăi!

Aho, aho, vă spun chiar eu

Care este stilul meu:

Mă trezesc de dimineaţă

Să-mi croiesc un drum în viaţă…

Bun mecatronist să fiu

Din toate trebuie să ştiu.

Când la şcoală am venit,

Trebuie să spun cinstit,

Multe planuri mi-am făcut

Să devin mai priceput

La chimie şi la mate,

Fizică, tehnici înalte.

Însă nu ştiu cum se face

Că programul nu prea-mi place:

Ori mă prinde plictiseala

Când învăţ italiana,

Ori mă plimb puţin prin clasă

Sticleţii din cap să-mi iasă;

Simulez că-mi este rău,

Îl conving pe prof cam greu,

Dar mă lasă să-mi revin

Când mai ies pe hol puţin.

Şi din câte-am spus aici

Merit pocnituri din bici

Ia mai mânaţi, măi!

Când în pauză mă plimb

Şi se-ntâmplă să mai schimb

Câte-o replică mai dură

Cu vecinii, fără ură,

Totul este la iveală

De primesc o săpuneală,

Care-ar trebui să-mi fie

De-nvăţat pentru vecie.

Dar cum păcatul din fire

Nu prea are lecuire,

Scap de una, dau de alta,

Şi-i chemat la şcoală tata.

Hai pocniţi din bice, măi,

Şi sunaţi din zurgălăi!

Toţi mă ştiu cu boala mea:

La computer aş tot sta

Şi cu mouse-ul alerg

Tainele să le dezleg

Navigând prin tot eterul

Unde dăinuie misterul.

Astăzi vreau să le promit

Celor dragi că n-am să mint,

Când voi spune că mă-ndrept

Şi voi fi mai înţelept…

Pe profesori i-oi stima,

Fetele le-oi respecta

Şi în orele de şcoală

Voi scăpa de pliciseală,

Căci m-oi pune pe-nvăţat

Ca să scap de-acel păcat

Ce se cheamă corigenţă Derivat din indolenţă.

Aho, aho, se duse anul

Şi ne facem iarăşi planul

Pentru cel ce stă să vină

Cu belşug şi cu lumină

Şi în suflet, şi în casă

Fie viaţa mai frumoasă…

Toţi profesorii s-ajungă

În anul nou cu bani în pungă,

S-aibă parte de succese

Prin activităţi alese

Şi elevii să-nţeleagă

Că nu e lucru de şagă

Să fii corigent pe vară,

Când capul o să te doară.

Deie Domnul Dumnezeu

Să ne fie Anul Nou

Mai bun decât cel ce-a fost

Iar viaţa să aibă rost,

Să nu mai avem duşmani,

La anu‘ şi la mulţi ani!

Asta se-ntâmpla cu vreo trei-patru ani în urmă. Acum mă grăbesc să ajung la școală. Dimineață am dus coșulețul cu cel de-al 23-lea capăt la biserică, am aprins lumânări la mormântul soțului și al tatălui meu…Ningea mărunt peste morminte. Până la prânz, stratul de zăpadă se va topi pentru că vremea s-a încălzit, comparativ cu zilele trecute când s-au înregistrat -11⁰C.

În drumul dinspre gară spre școală, trec pe la biblioteca din Poștă, Corpul B al Bibliotecii Județene ” V. Voiculescu”, să le zic La mulți ani! doamnelor care lucrează aici, mai ales că pe una dintre ele o cheamă Ioana. M-am grăbit degeaba! Prima clasă cu care am oră e în practică săptămâna asta. Surpriză! În cancelarie, cineva a adus o tavă cu tort feliat. Pe S. îl cheamă Ion. El a adus tortul, mă lămurește Emilia și-mi dă o farfurie de unică folosință pe care îmi pun două felii. Merg la mine în laborator cu gândul să savurez delicioasa prăjitură în fereastra din orar și să-i înscriu on-line pe cei trei elevi: Popa Ionuț, a X-a A, Burlacu Daniela și Cernat Alexandru, ambii de la a IX-a A, la olimpiada de fizică, faza județeană. Ar fi trebuit să mă gândesc mai bine dacă se merită să fac efortul acesta, pentru că șansele de a obține niște rezultate satisfăcătoare sunt nule, ținând cont de gradul de dificultate al subiectelor.

Revin în cancelarie și-l găsesc pe S. stând de vorbă cu șefa. D., când vrea, e agreabilă, cum se întâmplă acum, la revenirea din vacanță…ne pupăm, ne facem urări cu ocazia intrării în noul an calendaristic. Mă apropii de S. și mă comport ca și cum n-am fost certați niciodată, odată eram chiar prieteni de familie. La mulți ani, dle Ion! Multă sănătate și numai bine! îi urez. Eu mi-am permis să servesc din tort. Mulțumesc!

Se ridică zâmbind, și-i stă chiar bine când zâmbește, îmi sărută mâna și mă pupă pe obraz. Oare de ce n-o fi făcut gestul acesta mai demult? A fost atât de ușor să trecem peste animozitățile noastre. Puteam face împreună atâtea activități frumoase, chiar dacă nu facem parte din aceeași arie curriculară, eu sunt profesoară de fizică și el de ed. fizică. Mie îmi lipsește ed.-ul, cum îmi place să glumesc. Dar am făcut activități cu caracter interdisciplinar cu un coleg de catedră de-al lui, și chiar au fost reușite.

Celor prezenți în cancelarie, și care știu povestea disputelor noastre, nu le vine să creadă ce văd. Dar nu trebuia să vină și un moment al împăcării? Mâine-poimâine iese la pensie și trebuie să plece împăcat cu toată lumea, nu așa-i frumos?

Orele de azi sunt mai relaxante pentru elevi. E prima zi după o vacanță cu multe sărbători. Ce poate face profesorul decât să le ureze la mulți ani și să le reîmprospăteze noțiunile învățate, mai ales că urmează recapitulările finale pentru încheierea primului semestru?! Pentru mine e mai stresant gândul că urmează să fac pomana de an pentru soțul meu și nu știu cum mă voi descurca. Sufletul meu e neliniștit pentru cel plecat. Îmi pun speranța în Dumnezeu că totul va ieși bine.

14 ian. 2008 (luni) Am avut o surpriză plăcută la școală. Cei doi elevi de la clasa a IX-a B, Burlacu Mirela și Cernat Dragoș, s-au clasat la olimpiada de fizică primii după cei de la C.N. B.P. Hașdeu din Buzău și C.N. Al. Vlahuță din Rm. Sărat. Ar trebui ca la etapa județeană a Concursului „Șt. Procopiu” să se claseze pe primul sau al doilea loc ca să meargă la faza națională. Ionuț de la a X-a A n-a reușit să ocupe decât penultimul loc, avându-i în față pe cei de la LPS (Liceul cu Program Sportiv). N-a fost atent la ce-a scris. Îmi pare rău pentru el că a învățat, dar

una e să înveți teoria și să faci câteva probleme, și alta e să te pregătești constant pentru un concurs, din convingere, din vocație.

Atât de aglomerat e vagonul de clasa I! Toți cioflingarii se urcă aici. Am găsit un loc pe scaunele de la mijloc. Stă unul pe diagonală cu mine, răsturnat, revărsat pe tot scaunul, acaparând ceva și din cel de lângă el. Poziția asta mă face să cred că e o persoană–e un tânăr-cu nu prea multă educație, sau cu prea puternică stimă de sine, dar, mai degrabă, mi se pare impertinent. Poate nu știu eu să traduc comunicarea nonverbală, că, de fapt, el poartă o discuție cu cel din fața sa, tot un tânăr, dar cu o poziție decentă.

Fără să vreau, și nu e prima dată, aflu mici detalii despre cei cu care călătoresc în InterCity Buzău-Nehoiașu și retur. De pildă, tânărul neplăcut ochiului meu-eh, ce pretenții am și eu!-are 20 de ani și e amator de o relație, de aceea interlocutorul lui vorbește la telefon cu prietena sa și-i cere să mai aducă o fată la întâlnirea cu el…aranjamente amoroase.

Scrâșnetul roților înfrânate mi-au dat semnalul că am ajuns în gară la Vernești. Cobor și mă grăbesc spre casă în decorul minunat de iarnă…totul- garduri, acoperișuri, pomi încărcați de promoroacă- pare rupt dintr-un basm.

Revin cu picioarele pe pământ când ajung acasă și mă grăbesc să-mi îmbrac costumația adecvată pentru operațiile care urmează: curățat zăpada din ogradă, hrănirea păsărilor, porcilor, oilor-moștenire de la bărbatul meu, Dumnezeu să-l odihnească!, aprinderea focului la centrală…Și mai trebuie să mă ocup și de întocmirea dosarului pentru gradație de merit. Încerc și eu marea cu degetul. Alții au abonament, cum trece perioada de patru ani, se mai înscriu încă o dată …și tot așa.

Va urma.

by

Referinţă Bibliografică

JURNAL DE NAVETIST/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 noiembrie 2023