ÎNCEPUTUL IUBIRII

În camera slab luminată doar de veioza veche,

care se odihnea pe masa de lucru,

două mâini calde îmi acoperiseră ochii.

Simţisem atingerea, tresărind.

Cât de mult mi-aş fi dorit

să fii acela care avea chef de glume.

Glumiţele acelea vesele şi inteligente,

pe care mă obişnuisem

să le aud mereu în preajma mea.

Chiar dacă ne cunoşteam demult,

niciodată nu crezusem că va veni şi ziua

în care te voi simţi atât de aproape de mine.

O zi în care să simt atingerea mâinilor tale.

Dorinţa prindea contur doar în gândul meu,

dar niciodată nu crezusem în finalizarea ei.

Eram colegi de mulţi ani,

dar atât de aproape

încă nu te simţisem niciodată.

Tresar de plăcerea pe care o transmite

atingerea uşoară a mâinilor tale

şi aud cuvintele răsunând în ureche,

croindu-şi drum

până în cămăruţa sufletului meu.

Ai spus ceva sau mi s-a părut?

Ai vorbit tu sau inimile au şoptit

îngânând cuvinte nerostite?

Sau poate era doar închipuirea …

Oare dorinţa aceea de a-ţi auzi glasul blând

se transformase în realitate pentru mine?

Ascult cu inima,

ascult cu sufletul,

ascult cu trupul

mesajul nerostit la atingerea noastră.

O melodie duioasă

tocmai se auzea

din magnetofonul de pe etajeră.

Îmi duc mâinile la ochi

punându-le peste ale tale,

dorind să le dau la o parte,

să văd oare cine este şugubăţul

care se află în spatele meu?

Mirosul parfumului bărbătesc

şoptea inimii că numai tu poţi fi,

dar mintea mea nu era încă pregătită

să accepte această informaţie,

ştiind câte persoane există în jurul tău,

care şi-au pus ochii inimii pe tine.

Mi-am pus mâinile peste ale tale.

Dar de ce oare întârziam să le îndepărtez?

Poate teama că,

odată cu îndepărtarea mâinilor de pe ochi,

să nu te îndepărtezi şi tu?

Citindu-mi parcă gândul,

ţi-ai lăsat mâinile să alunece uşor pe gât,

odihnindu-le apoi pe umerii mei.
În sfârşit, cu un gest lent,

îmi scot ochelarii,

trecându-mi mâinile peste ochii obosiţi.

Instinctul mă rezemă de speteaza scaunului,

în spatele căruia te afli,

dar parcă şi aceasta intrase în obscuritate,

lăsând sentimentele şi imaginaţia

să ignore prezenţa ei.

Abia acum îmi dau seama

cât de relaxantă poate fi atingerea ta,

neînţelegând ce m-a oprit să stau

atâta vreme departe de tine.

Mulţumită în suflet că te simţeam aproape,

mă lăsasem pradă atingerii mâinilor,

uitând definitiv încăperea în care ne aflam.

Era prima atingere….

şi era atât de plăcută…

Era minunat să te ştiu acolo în semiîntuneric,

doar pentru mine.

Prin vene trecea fiorul care

străbătea inima cu un sentiment

pe care nu l-am mai simţit până atunci,

revărsând peste trupul meu valuri de dorinţe.

Tăcuţi, ascultam cu respiraţia întretăiată,

cum inima,

fredonând o melodie în ritmul bătăilor,

ne anunţa că suntem singuri.

Eram conştientă şi speriată

în acelaşi timp de gândul

că trebuia să mă desprind din elixirul

care pusese stăpânire pe întreaga mea fiinţă.

Cu inima zbătându-se între un da şi nu,

încercam şovăielnic

să mă smulg din îmbrăţişarea

care se revărsa peste mine

ca o binecuvântare.

Atunci ţi-ai dat seama de stânjeneala în care mă aflam

şi ţi-ai retras mâinile, dându-te un pas înapoi.

Cu greu reuşesc sa îmi stăpânesc emoţiile,

încă zăpăcită de uşurinţa cu care

puteam da naştere mănunchiului de versuri

prin sentimentele şi trăirile noastre.

Muzica îndemna inimile să valseze

cântecul iubirii,

iar gândurile se jucau,

intersectându-se

şi făcând schimb de cuvinte

care zburau de la o inima la alta.

Coborâsem privirea în jos pentru o secundă,

ca să nu-mi observi roşeaţa obrajilor,

spunând cu o veselie falsă.

„Dacă eşti tu… pedeapsa se va dubla”.

Îmi vei rebobina oscilatoarele data viitoare

şi voi avea grijă să se adune cât mai multe.

M-ai privit tandru şi îndepărtându-te

mi-ai spus zâmbind cu vocea blândă:

„Data viitoare!”

Am privit în urma ta nedumerită.

Oare

ce-o fi însemnând

pentru tine

„Data viitoare”?

–––––––––

L.G. JANIK

Aldingen, Germania

1 Iunie 2015

by

Referinţă Bibliografică

L.G. JANIK: ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 iunie 2015