Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi
și zeci de-amintiri mă-asaltează deodată
cu mii de regrete vorbind despre noi
în triste romanțe … pe-o harpă uitată.
.
Romanțele-ajung dintr-un vechi labirint,
trecând prin fereastra cu geamuri ovale,
evocă licornul cu frâu de argint
venit din trecut să te-aducă agale…
.
Cad frunze uscate-n fereastră, pe rând,
e toamnă târzie … și parcă, de-afară,
se-aude licornul sosind nechezând
pe calea îngustă ce duce spre scară.
.
Sau poate-i doar vântul sosit din trecut
la ușa închisă cândva într-o toamnă
cu-n singur zăvor dintr-un dor neștiut,
lăsat pe uitarea ce-avea să se-aștearnă.
.
Te-aștept la fereastră să vii din neant,
la margini de vis să te văd împăcată,
din harpă un ultim acord consonant
să-mi spună că n-o să mai pleci niciodată.
Corneliu Neagu: LA MARGINI DE VIS este un poem de dragoste în care realul și fantasticul se amestecă necontenit, prezentul și trecutul se întrepătrund, conducându-l pe cititor prin meandrele întortocheate ale visării. Prima dată a fost publicat în volumul de versuri CUNOAȘTEREA DE SINE, Ed. ePublishers, București, 2017. A fost republicat trei ani mai târziu în Antologia Lirică POEME PESTE TIMP, Ed. BREN, 2020. Poemul este alcătuit din cinci strofe cu rima încrucișată, măsura 11-12-11-12.
În primele două strofe predomină amintirile și regretele care vin „în triste romanțe pe-o harpă uitată”, vorbind despre eul liric dual, marcat de pronumele personal noi („vorbind despre noi”). „Romanțele ajung dintr-un vechi labirint/ trecând prin fereastra cu geamuri ovale”, evocând „licornul cu frâu de argint” care-i aduce eului liric, pe cărările visului, iubita dintr-un trecut nedefinit.
Trecând la strofa a treia, aflăm că afară este „toamnă târzie”, cu frunze uscate ce cad sub fereastră. În această atmosferă, propice visării, „se-aude licornul sosind nechezând/ pe calea îngustă ce duce spre scară”. Totuși această sosire este pur ipotetică, întrucât la începutul strofei a patra apare alternativa vântului întors din trecut „la ușa închisă cândva într-o toamnă/ cu-n singur zăvor dintr-un dor neștiut/ lăsat pe uitarea ce-avea să se-aștearnă”. Ușa zăvorâtă cu-n dor neștiut este o metaforă cu un puternic impact emoțional, o figură de stil de o frumusețe neobișnuită.
Din ultima strofă a poemului aflăm că așteptarea eului liric era numai o stare hipnotică de visare profundă, femeia iubită aflându-se, de fapt, în lumea nevăzută a neantului: „Te-aștept la fereastră să vii din neant,/ la margini de vis să te văd împăcată,/ din harpă un ultim acord consonant/ să-mi spună că nu-o să mai pleci niciodată”.
Poemul este dominat de amintiri și regrete, la limita dintre real și oniric, cu versuri în care fantasticul, magia și miracolul dau naștere unei încărcături lirice expresioniste la limita maximă a stărilor emoționale posibile.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..