LA MINE E IARNĂ
La mine e iarnă dar fără ninsoare,
doar ceața se lasă în valuri pe stradă,
aștept Anul Nou să apară-n ogradă,
e pâclă afară și tristețea doare…
Miroase a gheață,pădurea va plânge
când crivățul aprig izbi-va în scoarță,
treptat apar stele aprinse de-o torță
iar patima nopții un demon o stinge.
Albesc și copacii în tâmple surite
visând zgribuliți la zăpada uitării
doar gândul se-ntoarce în lumea tăcerii
la umbrele lungi cu veșminte cernite.
Tot latră un câine,ecoul răspunde,
trezește și buha din somnul de seară,
firavă o frunză uscată pe scară
de frig și de vânt sub treaptă se-ascunde.
E rece pământul și umede-s toate
iar oasele plâng bătrânețile triste,
mestecenii flutură albe batiste
și piere un an obosit într-o noapte.
În mine e iarnă…a plecat tinerețea…
doar ceața se lasă în valuri pe stradă,
aștept Anul Nou să apară-n ogradă,
e pâclă afară și… doare tristețea!


