LACRIMA CARE-N VEAC NU MINTE
Celor ce resimt ucigătorul dor de frate
Ne-aruncă viața între spini,
Nu ne vedem, suntem străini,
Îndepărtați de vremuri rele,
Ne reunesc doar clipe grele.
Nu avem timp să ne-ascultăm
Nu mai prânzim, nu mai cinăm,
Nu-mpărțim codrul cel de pâine,
Inima plânge-n dor de mâine.
Nu ne îmbrățișăm deloc,
Ne credem fără de noroc,
Copii mai ieri am fost cu toții,
Azi nu cunoaștem nici nepoții.
Suntem plecați în lumea mare,
Nu știm ce frate pâine n-are,
Nu ne mai doare rana lui,
Căci omenia-i pusă-n cui.
N-avem bunici, nu avem tată,
Mama-i demult în stea plecată,
Ne-avem pe noi, ai lor copii –
Arame-n toamnele din vii.
Casele noastre ni-s străine,
Nu vine-un frate, n-are cine,
Chiar și-n spitale de bolim,
Doar Pronia și noi o știm.
Dorința de-ajutor s-a dus,
E mila Domnului de Sus,
În rugăciuni de ne-așezăm,
De frații noștri tot uităm.
Al vieții val ne-a-ndepărtat,
Sufletul nu ni-i mai curat,
N-avem la cine s-alergăm,
Chemăm, pe cine să strigăm?
Tot mai străini pe zi ce trece,
Ne-aleargă răsuflarea-i rece
A morții stând la masa noastră,
Să stingă floarea cea din glastră.
Când timpul care ne-a rămas
Se-oprește-n veșnicul popas,
Abia atunci mai ținem minte
Lacrima care-n veac nu minte.
© Gheorghe A. STROIA
România, Săptămâna Luminată 2023
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..