CĂUTÂND PACEA

Dor amar născut în suflet,

trist –

întunecat mormânt.

Lespede în grea genune,

strivind visuri rând pe rând.

Dureri strânse în colţul gurii,

strangulate de Adam,

țipăt mut al neputinţei,

ce se înclină sub catran,

Existenţa unui zâmbet,

măcinat de ironii,

amintiri pierdute-n larguri,

rătăcind printre cei vii şi

păcate fără număr,

adunate în firul vieţii…

Doamne,

se va găsi oare, cineva

să învingă moartea

ce sugrumă,

care arde tot ce are scump ființa?

Tu aduni în a Ta palmă,

cioburi dintr-o inimă răzleaţă,

ca să o vindeci, să o mângâi

şi să-i dai din nou credinţă.

Tu eşti pacea dimineții,

ești explozia iubirii,

care ne îndemni la viață.

DESFĂTARE

Am înflorit în umbra bunătății tale –

Un crin, îmbrățișând culoarea cerului.

Nu am crezut vreodată că voi iubi mai mult

Decât le-a fost dat unor suflete să iubească-

Atât, cât să nu deschidă

Porțile iadului.

Cerul coboară printre noi

Desfătându – se cu inimile noastre.

Irezistibilă chemare,

M-am lăsat prinsă în mrejele tale

FÜR DICH

Alături de tine am visat veșnicia,

nu m-am temut niciodată că o pierd.

Spiritul s-a deschis, devenind

mai viu, mai sincer, mai înțelept.

Alături de tine, ți-am descoperit chipul

pictat în mii de culori –

un peisaj al sufletului tău.

Ți-am auzit numele cântat de păsările,

care mi-au șoptit: „du-te să-l cunoști!”

Și mi te-ai arătat puternic și vulnerabil…

Alături de tine, te-am cunoscut.

De atunci sărbătoresc, în fiecare zi, existența ta.

RUGĂCIUNE

Doamne, îmbrăţişează-mi sufletul,

să scap de umbra nopţii,

care mă înconjoară.

Ţine-mă strâns la pieptul Tău și

învaţă-mă să-mi înving demonii,

Să-mi înfrânez poftele,

răutățile,

minciunile,

necredinţele,

vicleniile,

neiertările,

fricile,

furiile,

deznădejdile,

indignările,

dar mai ales… mândria.

Dă-mi mâna Ta,

să nu mă prăbuşesc în hăul,

care se întinde lacom înaintea mea.

Luminează-mi drumul pe care am pornit

şi povăţuieşte-mă…

povăţuieşte-mă spre a iubi vrăjmaşii…

Învaţă-mă, Doamne, cum să iubesc!

Dă speranţă inimii și

mai spune-i… mai spune-i că iubeşti

aceasta fiinţă netrebnică,

care sunt eu.

Adu o zi de sărbătoare,

în care omenirea,

să nu se mai teamă de nimic…

UNEORI

Uneori îmi doresc să fiu ca tine,

un om cu sufletul sensibil.

Uneori îmi doresc,

să am încrederea și siguranța ta,

să cred în lumina gândului curat.

Să am aripile tale,

să zbor spre infinitul visurilor mele,

departe de lumea care mă înconjoară  –

o lume cu suișuri și coborâșuri,

câteodată plină de povești și cântece.

O parte din inima ta,

bate împreună cu mine,

pentru ziua în care nu vei mai fi.

Uneori îmi doresc să luminez ca tine,

să vorbesc, să iubesc, să privesc sau să râd,

să ascult, să simt cu cel de lângă mine…

Alteori aș vrea să calc pe urmele tale,

până în ziua când nu voi mai exista.

Îmi doresc, îmi doresc să fiu Tu,

Un Om printre ființele umane.

Ligia Gabriela Janik

Germania

by

Referinţă Bibliografică

LIGIA GABRIELA JANIK: FÜR DICH (Memento liric introvers)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 aprilie 2022