De Țară să mă-ntrebi, când Timpul veșniciei
ajuns la mine-n suflet… Acolo, ce-am iubit?
Mi-e scump odorul casei, sunt fiică-a României
ce s-a născut din neguri și veac fără sfârșit.
Banatul luminează, cu fruntea-n care unii
mai spintecă durerea cu un prohod amar,
din somnul de amiază ni se trezesc gorunii,
oștenii ce se-ngână cu sfinții-n calendar.
Oltenia mai curge, prin vadul lin de ape,
printre salcâmi, Dobrogea cu Soarele pe cer,
auzi, cum mai vuiește! E Dunărea aproape,
când crește și descrește prin Porțile-i de Fier.
Moldovă-ți este Prutul, un braț smucit din umăr,
din care curge sânge tot mai moldovenesc,
la Putna din istorii, e Stefan cu-al său număr
de bravi feciori ce-așteaptă însemnul pământesc.
Și de vor trece norii, stăpânitori pe glie,
se răsucesc morminte de gânduri românești
și va striga Ardealul, că-ntreaga Românie
e molcom colindată de glasuri îngerești.
S-a mai născut o lume, după potop, obidă,
sunt munți de sentimente, Înalții cei bătrâni,
se-nlănțuie de Ceruri, cu fața lor lividă
și cântul lor se aude: Deșteaptă-i pe români!
Lili Lazar

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..