E o mare calitate să ai putința de a te înarma cu răbdare, iubire și îngăduință, mare îngăduință creștină față de sine și față de cei din jur. Așa se explică minuțiozitatea notațiilor zilnice, pe durata 21 mai 2009 – 22 mai 2010, adunate în volumul „Cărarea sufletului” (Editura Zodia Fecioarei, Pitești, 2018). O îmbrățișarea a doi ani încărcați de diafane miresme, ce se vor punctare a Zilei de Naștere a unei „suave” roze din această atotcuprinzătoare corolă a spațiului românesc. Și-acest sensibil suflet de poet ne dorește parte intimă a sensibilităților care transpar din frazele cu iz de poveste, despre oameni frumoși întâlniți sau descoperiți pe „cărările” unui timp strict definit.

În adevăr, „Cărarea sufletului” este un masiv jurnal de suflet, un adevărat poem epic, în care emoția creștină respiră din fiecare pagină. Prezentul domină prin frumusețea evocării, prin încrustații înspre trecut, cu îmbrățișări ale prezentului revărsat, generos, înspre viitorul cel apropiat.

Și cum Prietenia este punctul forte al corpusului prezentului volum, explicabilă și poziționarea unui poem care devine, firesc, prologul expozeului său, adevărat „liant” „izvorât de sub pleoape”.

Fiecare frază respiră printr-o ritmicitate poetică, versul dăltuind ca un ecou imperativul: „Pământul vrea iubire”! În fapt, acesta este mesajul pe care-l transmite poetul și într-un alt recent volum, „Tainele împărătești” (Editura „Arefeana”, București, 2019): „A trebuit să vină Cuvântul întraripat: / Să ne dezlege de neagra orbire, / Să putem vedea clar, apropiat, / că VIAȚA are temelia zidită din IUBIRE”.

Fiecare pagină de jurnal dăltuiește clipa destinată să conserve emoția întâlnirii cu oameni frumoși și luminoși, precum o rază de soare. Așa transpar până la noi frazările dedicate unor ființe ale prezentului, precum Victorița Duțu – realizator tv., Paula Romanescu – autoarea, printre altele, a unui memorabil remember „Unde sunt cei care nu mai sunt” sau prietenele de suflet, numite metaforic „grațiile înțelepciunii”.

Despre medicul Ovidiu Bojor, la o așa frumoasă vârstă, onorat cu atâtea titluri binemeritate și impresionante, memorialista Elena Armenescu dorește, în primul rând a-l reține pe omul „cald și generos”, „optimist și optimizant”, prieten cu natura, cu însăși Viața. Pe drept cuvânt, așa ar trebui să se prezinte chipul uman și în accepțiunea Bunului Dumnezeu.

Prezentă la concerte, vernisaje, lansări de carte, la congrese sau diverse întruniri, asiduu colaborator sau organizator la plăsmuirea unor antologii, doamna Elena Armenescu arde ca o torță sub semnul iubirii de frumos. Tot și toate, sub semnul Prieteniei. Pentru memorialistul-poet, fiecare zi este o sărbătoare. Și chiar mai mult, nesfiindu-se „să coboare” într-acest perpetuu cotidian al „pumnilor și fălcilor încleștate”. Din păcate!

Însă nimeni și nimic nu merită dezamăgirea. Conform sfatului filosofului Constantin Noica, domnia-sa nu uită că Poetul este acela care are capacitatea să „mute marginile lucrurilor în nemărginire”, iar cuvintele omului în „precuvânt”. Tocmai de aceea, se dorește – și reușește – să fie ancorată în acest Prezent al lucidității, al bunului-simț, al fair-plaiy-ului, deși realitatea curentă este mult prea departe de ceea ce ne-am dori. Concludentă este notația zilei de 3 august 2009! Și întru împăcarea cu sinele nu rămâne decât Rugăciunea. Iar în acest sens, trimiterile într-acest jurnal-eseu sunt destul de înmiresmate, la granița dintre epic și liric!

Și câtă dreptate are medicul-poet Elena Armenescu! Poezia este respirație și inspirație, deopotrivă, sentiment și emoție. „Poezia invită la zbor, la depășirea granițelor”. Îndemnul este înduioșător. „Să ne asumăm sentimentele, dorințele, să ne lăsăm copleșiți de frumos, să ne emoționăm. Emoțiile reprezintă cheia pentru alegerea unei realități”.

Și cum s-ar putea mai bine împlini aceasta decât implicându-se în proiecte, precum acela de unire a românilor „României tainice”, așa cum se face precuvântare în pagina de jurnal a zilei de 17 septembrie 2009!

Dar cum timpul înșeală adeseori așteptările noastre, prezentul lui Astăzi devine – cât ai clipi – un Ieri de neatins. Și aceasta, dacă mă gândesc la trei dintre personalitățile care i-au încununat, într-un fel sau altul, prestanța de scriitor. Câtă emoție întru amintire! L-aș numi, mai întâi pe Emil Manu (9 octombrie 1922 – 19 septembrie 2005) – un om cu suflet frumos, care a plecat spre zorile necunoașterii, lăsând în urmă-i „atâtea proiecte de catedrală” nefinisate, deopotrivă, pe Vasile Andru (22 mai 1942 – 21 octombrie 2016) – medicul-poet „cunoscut în cercuri sapientiale”. Însă fermecătoarea doamnă Elena Armenescu va avea șansa rememorărilor și a îmbrățișării acelor clipe, revărsând întreaga-i recunoștință față de profesorul C.D.Zeletin, mai precis, în zorii anului viitor, moment de-a dreptul înălțător, la sărbătorirea celor 85 de primăveri!

Răsfoind paginile de jurnal, vom remarca, neîndoios, că familia brăzdează o linie verticală pe tot parcursul acestul itinerariu 2009-2010, prin evocarea ființelor dragi, amintind de chipul bunicii, la lumina candelei din Biserica de la Corbeanca, al străbunicilor, al celor de ieri, al celor de azi.

Și totuși, o pagină de jurnal m-a făcut să tresalt, atunci când am descoperit o referire la distinsul om de cultură Silvia Chițimia. Personal, îi port o vie recunoștință. Într-un moment special din viața mea, a fost mai mult decât generoasă. A semnat una din cele trei recomandări pentru acceptarea în Uniunea Scriitorilor (așa cum se obișnuia, cândva). Și aceasta, nicicum, nu se poate uita! Doctor în etnologie și antropologie culturală, am ascultat-o la Institutul Etnografic și Folclor din București sau în alte împrejurări, evocându-l pe Ioan Petru Culianu, iar emoția mă stăpânește și-n prezent.

Se cuvine să ne lăsăm purtați pe „Cărările sufletului” acestui jurnal-eseu. Va fi o lectură, nu doar plăcută, cât mai curând, o modalitate de a ne purifica prin intermediul unor confesiuni scăldate într-o aură spectrală, fermecătoare.

LIVIA CIUPERCĂ – membru UZPR

by

Referinţă Bibliografică

LIVIA CIUPERCĂ: EVOCARE ELENA ARMENESCU/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 martie 2023