Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Logos – Eugen Serea

Logos – Eugen Serea

Eugen Serea
Logos

Cuvintele se-adună, cuvintele se scad,
Cuvintele-s coloane în temple mari, de jad,
Rămân pe Piatra Lunii, ca pielea de pe șerpi
Și vindecă de beznă, de ură, anii sterpi…

Cuvântul e în toate, rostit dintru-nceput,
În sferele de apă, de aer, foc și lut,
Vibrând la baza Vieții, etern suport divin
Ce ține-ntreaga Fire, de la varan la crin.

Ar vrea Cuvântul, unii, doar cod ciudat, ocult,
Spărgându-l, să cunoască mistere de demult,
Prin mistici elitiste, semantice, ar vrea
Să stăpânească Forțe în Lumea asta rea,

Dar Taina-i sâmbur tare, n-o sfarmi în niciun chip:
Nici firul crud al ierbii, nici firul de nisip
Nu lasă văl să cadă de pe-nțelesuri vechi,
Să intre Cunoștința în ochi și în urechi…

Iubirea este cheia, descuie uși de fier
Și-nvârte, lent, Portaluri ce pân’ la ziuă pier,
Doar ea așază semnul, cuminte, în simbol
Și cheamă Focul Sacru în untdelemn din bol,

Că-i praf stelar un suflet, purtat pe-aripi de vânt,
Cum din Cuvânt apare, se-ntoarce în Cuvânt
Și trupu-i doar o scoică, iar globul sidefiu,
Dintr-un abis oceanic, ajunge iarăși viu

Și crește, logaritmic, un puzzle din iubiri,
Cum urcă Poezia din cuget și simțiri
În spirit pur, ce speră că se mai fac minuni
Prin veacul ăsta searbăd, ca punți peste genuni

În care urlă demoni, captivii din Neant,
Consolidând Infernul cu stâlpi de diamant,
În lacrimă cioplindu-mi, cu daltă de grafit,
Statuile de sare din ultimul meu schit…

Dar eu, ca în icoană, Cuvântului Divin,
În gest de închinare, tăcut, sfios, mă-nclin…

marți, 16 martie 2021

Facebooktwitterby feather