Să pleci într-o zi, eu nu știu unde anume, dar să găsești un spital cu bolnavi de pace, bolnavi de frumos, bolnavi de bine, bolnavi de bunătate, bolnavi de blândețe, bolnavi de generozitate, bolnavi de iubire…, din toată lumea…! Se vor fi pornit unii într-acolo, dar fie n-au găsit spitalul acela, fie l-au găsit gol, dacă l-a găsit, căci nimeni până azi nu a arătat că e bolnav incurabil în vreun spital de cură mondială a toate acestea…, nici din rai nu am avut vreodată o astfel de confirmare! Dar numai de-ar încerca cineva să îl caute și nu există totuși, poate că îl va zidi pentru lume chiar Dumnezeu, căci curajul și dragostea pretutindeni și tot timpul primesc răsplată într-un târziu…! Personal m-aș interna pe viață într-un astfel de spital căci de acolo, mai devreme sau mai târziu m-aș muta sub iarba mea, fără frica de a se fi uscat ce-am semănat cu iubire…!
Știu însă o fizioterapeută ce aparține duhului rar al alinării, vindecării, recuperării medicale fizic și sufletesc…, de aceea are inimă frumoasă, este profesionistă, dăruită profesional și uman, crede în vocația celor enunțate mai sus și le împlinește: Loredana Crăciun, Spitalul Județean de Urgență Bacău.
Ea aparține iubirii, harului și științei de a profesa întru slujirea oamenilor victime ale propriilor suferințe. Îi ajută medical să se recupereze prin modul categoric necesar al unei fizioterapii cardio și nu doar, duse la arta aplicată în practica profesională. Este omul cu inimă frumoasă căruia-i poți înfățișa speranțele fără a fi îndreptățit să o faci cu șovăială, pentru că nu ți le va sfărâma sub greutatea nepriceperii, indiferenței, aroganței, obișnuinței de a agrea lucrul de mântuială. Frumoasă spiritual, sublimă uman, îi contemplezi privirea frumoasă, blândă, luminoasă de parcă te-ai uita în niște poezii de iubire – nu știu dacă am dreptate însă este în făptura sa și-n tainele sale sufletești un ceva ce-mi spune că iubește poezia și o scrie cu simpla-i ivire și comuniune sufletească absorbită în fiecare rostire a sa, în fiecare privire, în fiecare surâs, în fiecare gest, fără a trebui să o făurească în grafica literei….
Fizioterapeuta Loredana Crăciun îmbisericește, se poate spune, procedurile de recuperare, înflorind cu frumusețe și bucurie privirea, cugetul, vorbirea, încrederea, înviorarea, mobilitatea fizică, relaxarea spirituală a pacientului pe care-l ajută….
Dacă aș scrie în felul minunat al psalmiștilor (haristic nu am forța, taina și fulgerul cuvântului lor), aș întreba primăvara de ce este anotimpul ce locuiește-n inima sa?! Și, bunăoară, i-ar răspunde primăvara că și pe ea o întreabă îngerii cum de-nfloresc păpădiile cu flori atât de gingașe încât le spulberă vântul…, doar îmbrățișarea razelor de soare și roua sărutului nu; și, bunăoară i-ar spune poemul că întreaga sa viață este o primăvară în care o ajung din urmă toate florile ce dormiseră o iarnă întreagă în bulbii lor…, acea iarnă a pacientului ce suferă cu sufletul și corpul trăgând cu dinții de speranța că se va recupera și va ajunge să fie într-o zi cum a fost; și bunăoară o întreb și eu pe Loredana de ce primăvara și florile sunt drumul și pietrele ei, pe care ea merge ca prin prezentu-i pe unde niciodată nu zărești urme mai sensibile și tainice ca cele făcute de dragul oamenilor și profesiei…!
(Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..