Motto:
„Destinul rămâne coscenaristul fiecărei vieți”
(Vasile Ghica)
Într-o epocă a globalizării, a răsturnării moralei creștine, a distrugerii coeziunii familiei, lăsată de Dumnezeu, într-o epocă a nonvalorii, a manipulării și a falselor trăiri, romanul doamnei TUDOSIA LAZĂR, întitulat semnificativ “CU DESTINUL NU-I DE GLUMĂ”, e un roman de dragoste, atât de necesar, de așteptat și de gustat de cititorul sensibil, mai ales că acțiunea se desfășoară în contemporaneitate și vine ca un balsam, ca un pansament pe sufletele atât de cernite de mizeria adusă de pandemie, dar și de război… Indiferent de zbuciumul societății, sufletul uman are nevoie de iubire, căci, așa cum scria Marin Preda “Unde dragoste nu e, nimic nu e!”.
Ori dragostea adevărată, nu mimarea ei, e întotdeauna păstrată undeva într-o casetă secretă a sufletului, uneori, suntem conștienți sau poate nu de existența ei tacită, ascunsă ca o sămânță într-un pământ fertil, oricând gata să înflorească, rodind fericire. Romanul “CU DESTINUL NU-I DE GLUMĂ!” vine ca o necesitate, un respiro, a valorificării și triumfului adevăratelor sentimente, trăiri, uneori, ca și în cazul de față, cu un final fericit, un roman – poveste de dragoste – pe care fiecare dintre noi am dori s-o trăim.
Cu un titlu semnificativ, romanul doamnei TUDOSIA LAZĂR dezvoltă tema unor iubiri împlinite, grație destinului,și nu numai, valorificând într-o mai mare sau mai mică măsură mitul Androginului, alături de cel al soartei / destinului, înțeles fie ca un test primit la naștere, dar și ca o proprie alegere nu ca o șansă, fie ca și cel prezent și în opera lui William Shakespeare, acela că “Voința noastră și destinul merg atât de opus, încât planurile mereu ne sunt răsturnate.” (a se urmări personajul – Tamara – caracter și soartă, la care destinul ei nu e legat de noroc, ci de alegerile făcute, potrivit caracterului).
În prezentul roman, regăsim dezvoltată afirmația lui Octavian Paler : “destinul lucrează prin amănunte”, amânunte bine punctate de autorul omniprezent și omniscient, dat fiind că, așa cum afirma Emil Cioran “Destinul nu există decât în acțiune, fiindcă numai în ea riști totul fără să știi unde vei ajunge. ” – cum a riscat și personajul central al cărții – Miruna și nu numai ea. tructurat compozițional în 36 de capitole și un Epilog, romanul folosește atât tehnica narări paralele, cât și a povestirii în povestire, a povestirii în ramă, Nararea, ce curge la persoana a treia, are darul de a ține cititorul mereu “în priză”, fără a putea să renunțe la lectură, e realizată de un narator ce știe să folosească cu mare artă și paleta descriptivă, atât de nuanțată, prin varietatea de imagini ce compun, în special, spațiul naturii, natură necesară accentuării, dar și amplificării trăirilor sufletești subtile ale personajelor.
Acțiunea se desfășoară în prezent, în paralel, în România și în Italia,atingând chiar și perioada nefastă a pandemiei, evidențiind faptul că, și în condițiile extreme, omul are nevoie de iubire, că adevăratele valori și sentimente, coeziunea familiei tradiționale, ca și moralitatea sunt benefice, aducând împlinirea și menirea ca oameni.
Lumea modei, atât de complicată în viața de toate zilele, poluată de extravaganță, cu intrigi și neîmpliniri, în romanul “CU DESTINUL NU-I DE GLUMĂ!”, lumea modei se desfășoară într-o normalitate de invidiat, cu accentul pus pe calitate, bun gust și decență, purtându-ne într-o lume interesantă și, foarte curios, cinstită a modei de bun gust estetic rafinat și cu modele create și în România de MIRUNA și lansate la Roma, reprezentând astfel un moment elocvent pentru mesajul ce-l transmite contemporanilor din această importantă ramură.
Dragostea – elementul central al trăirii umane și metafizice – iubire creatoare apare ca o înaltă aspirație spre totalitate, la împlinirea căreia hazardul, destinul, norocul, soarta, sau cum vrem să l definim, de fapt, în mare, cam același lucru este sau sunt definitorii. Și atunci putem vorbi de mitul Androginului, pe care consider că e bine să ni-l amintim: “Vechii greci spuneau că bărbatul și femeia formau o singură sferă. Zeii, temându-se că o asemenea perfecțiune a formei le-ar putea lua locul, au despicat toate sferele și le-au aruncat pe Pământ. De atunci, fiecare jumătate își caută cealaltă jumătate. Și doar norocul / destinul le poate uni dacă asta le e soarta.”, mit prezent în roman prin formarea celor două cupluri – nuclee ale unor familii unite de soartă prin iubire, prin intervenția divină, dar și ca rezultat al alegerilor personale: MIRUNA și ARMANDO, dar și ANA cu TOMASS.
Jocul destinului își spune cuvântul, ordonând, după legi ale Universului, viața fiecăruia dintre personaje, răsplătindu-le sau pedepsindu-le în funcție și de caracterul, de actele lor morale, de alegerile făcute.
Romanul dă viață tocmai acestui joc, aparent al hazardului, dar, de fapt, în concordanță cu alegerile morale sau imorale ale celor care dau viață acțiunii, având în vedere că nimic nu e întâmplător în Universul nostru. Personajele, bine gândite, sunt caractere, magistral conturate, cu o adâncă pătrundere în universul lăuntric al trăirilor adevărate sau mimate, prin fina analiză psihologică. Personajele antitetice, prin mesajul pe care-l transmit cititorului, mesaj conturat de nota definitorie a caracterului, creează imaginea autentică a unei secvențe din viața contemporană. Dacă, prin caracterul și alegerile lor: MIRUNA, ANA, dar și SOȚIA DECEDATĂ a lui ARMANDO pot fi considerate simboluri ale femeii ce reprezintă salvarea familiei, purtând destinul acesteia, coeziunea și menirea ei, personajul TAMARA se încadrează la polul opus, caracterizată prin falsitatea trăirilor, a caracterului, destinul plătindu-i alegerile prin tragicul sfârșit. În galeria personajelor masculine ARMANDO și TOMASS sunt purtătorii unor mesaje morale ca: profunzime a gândirii, cultul adevărului și al trăirilor profunde și responsabile, cultul familiei, ca la pol opus, să se încadreze oscilantul și nedecisul, superficialul – VICTOR. Impresionează, prin comportament, TOMASS, care, la aflarea adevăratei sale identități, nu-și schimbă alegerile, rămâne fidel aspirațiilor sale, discerne valoarea de nonvaloare, adevărul de minciună. Între cele două tipuri umane,se încadrează prietenul lui TOMASS – ALIN și prietena ANEI – SORINA, ușor superficiali, însetați de trăiri ocazionale, dar și cu un autentic simț al realității.
Epilogul sintetizează mesajul – ilustrând menirea familiei tradiționale de a da vieții continuitate, prin copilul ANEI și al lui TOMASS, care va moșteni frumosul caracter al părinților, alături de ceilalți doi iubiți de destin – cuplul – familia MIRUNEI și a lui ARMANDO. Romanul “CU DESTINUL NU-I DE GLUMĂ!”, semnat de talentata TUDOSIA LAZĂR, aduce tumultul unor trăiri profunde, militează pentru triumful iubirii și al adevărului.
Citiți-i cartea! N-o veți lăsa din mână! Vă v-a captiva! Sentimentele profunde, ca și operele de valoare, trec vama timpului, iar atunci când destinul, prin alegerile făcute, le e favorabil, înfloresc, dând sens trecerii noastre prin lumină.
––––––––––––––
Prof. Lucia-Elena LOCUSTEANU
Cluj-Napoca
11 august 2022
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..