Din lumea celor aleşi care au avut puterea să părăsească scena deschisă a aplauzelor şi să coboare în arena sihastră a cuvintelor, Silvia Cinca vine cu o invitaţie la dans. Titlul retoric “Dansezi?” este propriu doar autorilor puternici. Din impresionanta biobibliografie aflăm că in 1978 – 1979 numele autoarei figura pe lista IATC, clasa Dina Cocea şi o mai întâlnim la Texas Univ. Dallas, SUA, Northem Virginia Community Colege, dar şi la Radiodifuziunea Română, Televiziunea Română, Eutropa Liberă (1980 – 2000), este membră Pen American Writer şi Uniunea Scriitorilor din România, fondator Liter Art. Scriitor, prozator, director, critic cinematografic – este un om împlinit, special. S-a născut într-o zi specială care îi marchează destinul creator, ziua eminesciană de 15 iunie.

O întâmplare specială face ca eu azi să o numesc o prietenă specială, o doamnă distinsă cu sufletul căreia am rezonat în mediul virtual. Am găsit răspunsuri la întrebări în rândurile scrise şi de mai multe ori, alean pentru frământări în videoclipurile postate pe canalul său youtube. Ascultându-i vocea caldă în scurtele fragmente înregistrate, am descoperit balsam pentru inimă şi suflet, cum ar spune scriitorul Petruş Andrei.

Departe de mine gândul de a cuteza spre a scrie o cronică acestei cărţi! Despre cele 28 de volume elaborate din 1986 pâna azi au scris personalităţi marcante: George Astaloş, Andrei Codrescu, Vladimir Tismăneanu, Gabriel Dimisianu, Mircea Iorgulescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga dar şi personalităţi din presa americană.

Eu răspund doar elegantei invitaţii a autoarei şi vă provoc, la rându-mi, să intrăm împreună în lumea dominată de “magia visurilor”, să servim “pastila zilnică de dans în ritmul sufletului”. Miniaturile literare din volum, adevărate poeme în proză, sunt muzica din surdină, din interiorul inimii. Citim o carte în care autoarea reuseşte să împrăştie toţi norii negri de pe cerul literaturii, în sfârşit avem rânduri scrise cu energie şi gânduri pozitive, cu lumină, cu seninul din suflet, cu universul văzut prin fereastra care dă înspre bine. O carte cu şi despre o lume frumoasă: “Scena scrierilor mele este una care cuptrinde vieţi şi personaje, peste toate coboară muzica sufletelor, adusă pentru a răspândi elementele de magie ale vieţii şi speranţele noastre” (“Dansezi?”).

Silvia Cinca ne prezintă oameni frumoşi. Începe cu El, cel fără de care nu ar fi fost NIMIC, “pentru că iubirea lui era prea puternică şi din ea s-a născut în el forţa dăruirii”. Cunoaştem alţi artişti care au părăsit scena şi s-au dedicat scrisului, o cunoaştem pe Nicoleta, tânăra cu care noi românii ne putem mândri în lume. Apoi autoarea se prezintă: “Sunt omul care a întâlnit pe drumul suferinţei gândul înţelepciunii”. Şi adresează îndemnul : “Ţine oamenii frumoşi lângă tine!”

Pe furiş, intrăm în dans ca romanii în văile dacilor, la furatul feciarelor, intrăm din întuneric în viaţă, născuţi din “întâmplarea clipei”.

Începem în ritm de tango: “Ritmurile sufletului adună melodii şi le supune. Gândul dispare. Şi locul lui, străbătând tumultul sufletului, îl preia momentul. Timpul stă în loc. Acum e dansul” (“Primul tango cu el”). Trandafirul roşu ne-a înflorit deja pe buze, ritmul este iubire, iubire, iubire… Prin vrajă intrăm în ritm de vals: “Să nu sfidezi iubirea. Să nu alergi spre împliniri de-o zi. Ascultă vorbele sufletului şi cântă nesfârşitul cerului” (“Prin flacăra iubirii”) Cu paşi mărunţi intrăm în bolero-ul iernii: “E iarnă grea pentru unele suflete. E iarnă grea aici. Pentru oamenii care cunosc sărăcia. Şi cei mai buni dintre ei cer Domnului sănătate şi nu bani” (“Iarna”). Vin ritmuri alerte de marş: “Oda bucuriei”, “Fuga”, “Prea repede” etc dar şi ritmuri nostalgice, baladeşti: “Zile mohorâte”, “Toamna rece” etc. Vin şi ritmuri disco, pentru că “Noi suntem eroii timpurilor” şi ritmuri moderne de hip-hop, le încercăm împreună: “Pentru că nu existai…Am luat creionul în mână. Şi, spunându-mi că sunt în stare, am furat gândului imaginea şi te-am creat. Te-am creat. Mă auzi?” (“Te-am creat”). Vine, desigur, şi ritmul popular, nu putea lipsi din program “Ţăranul român” în paşii de ciulendră. Nici catasttrofa socială de la Cubul Colectiv nu putea lipsi din horă, autoarea este sensibilă la dramele care îi zguduie existenţa: “Un nor de fum a acoperit soarele (…). Erau prea tineri. Prea tineri pentru a fi descoperit ce este viaţa. Unde se află lupta. Şi unde stă lacrima”.(“Clubul Colectiv Muntele”). Şi nu ne dezlipim inimile în ritm de blues: “Surâsul ei”, “Privirea lui”, “Dansul nopţii” etc : “ Pe tine te vreau. (…) Vino şi redă-mi anii în schimbul unei bucurii neavute până azi” (Vino”).

Mărturisesc, roşind, am două picioare stângi, nu sunt un dansator priceput. Cu toate acestea, plutesc printre rânduri pentru că Silvia Cinca mi-a dat aripi, cu condeiul altui ultim romantic pe care îl mânuieşte ca pe o baghetă de dirijor.

În final, cortina cade “undeva, cândva, dacă va fi…” peste “acest dans ca mersul deasupra apelor mării” şi se aude, în susurul izvorului, “cântecul fericirii”: “Cerul se va deschide şi o lumină nouă va oferi sufletului meu tot ce trebuie spre a-ţi auzi din nou glasul sufletului”, după o viaţă dăruită întru totul unei singure iubiri.

Citind şi recitind, nu îmi doresc să ajung la finalul cărţii pentru că fiecare filă mi se deschide în faţă, se continuă magic şi eu păşesc printre cuvinte pe dâra de praf de stele pe care cuplul de balerini îndragostiţi o lasă în urmă, nu contează din care universuri vrăjite şi înspre care lumi!

GABRIELA ANA BĂLAN: MAGIA VISURILOR ÎN PAŞI DE DANS (*”Dansezi?”, Silvia CINCA, Ed. SemnE 2016)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 iunie 2016