Soarele stă pironit,
De-o idee retrogradă,
Cam năroadă.
Arșița a-nvăluit,
În cuptorul lui de foc,
Câmpul tot.
Năuc, vântul s-a pitit
Sub cireșul rămuros
Și umbros.
Pus pe șotii s-a gătit:
Cu cireșe la urechi,
În perechi.
O cinteză fâstâcită,
Cu penaju-nfierbântat,
S-a scuzat:
-Ce căldură insolită !
Vântul de m-ar săruta,
Aș cânta !
Între spicele de grâu,
Macii toți au chicotit
Și-au roșit…
De plăcere, ca un râu,
Lanul unduie grăbit,
Aurit…
Liniștea s-a plictisit!
Doar bondarul cel posac,
Agasat,
Printre flori s-a rătăcit,
De albină chinuit,
Învrăjbit.
Circulă o poznă iară:
-Soarele e în extaz
La amiaz ?
Vehement strigă o cioară,
Croncănind: -E vară!
E vară !



![]() |
Referinţă Bibliografică |