E 14 februarie și e soare…
Probabil, este atâta soare, cât a fost hărăzit la nașterea sufletului tău, Maestre Grigore VIERU, întru a ni-l dărui nouă fie printr-o privire, prin zâmbetul timid, învelit în taină, fie printr-o vorbă sau printr-un vers, căci toate amintirile despre tine sunt însorite, „om al nemâniei”!
Nori gingași își flutură scamele spre ochiul meu înrourat de emoția ce-mi este condei.
E 14 februarie, e soare…
și este o bucurie să scriu despre tine, Poete al sufletului meu, simplu cum îți plăcea să ți se adreseze: VIERU!
Dorit, așteptat și primit cu sufletul deschis în fiecare localitate, iubit de toți copiii și de toți oamenii de bună credință, Omul și Poetul Vieru nu alegea pragul ce urma să-l treacă, alegea sufletul pe care să-l îndumnezeiască… de aceea oricine a avut fericita ocazie a-l cunoaște, il pomenește azi ca pe o rudă apropiată, ca pe un frate de sânge, căci îndumnezeirea prin cuvânt rămâne a fi neuitată!
Ne lipsești, Poete, în această lume, în care se râde și se plânge la fel, dar se vorbește și se înțelege diferit și strâmb tot ce e bun, tot ce e frumos, în care nu mai e liniște, iar omenia a devenit un viciu…
Trimit acest soare către Voi, dragi prieteni, întru a Vă îndemna, în această zi a nașterii Poetului Grigore VIERU, să-i savurați versul întru a-i depista, inegalabilă și inconfundabilă, MIEREA POEZIEI, de care nici eu nu am saț. Puteți să vă înfruptați din culegerile , publicate de poet „Versuri”(1965), Numele tău (1968), Versuri (1971), Aproape (1974), Un verde ne vede (1976), Steaua de vineri (1978), Fiindcă iubesc(1980), Izvorul și clipa (1981), Taina care mă apără(1983), Scrieri alese(1984), Rădăcina de foc(1988), Hristos nu are nicio vină(1991), Acum și în veac(1997), Strigat-am către tine(1999)… sau din alte izvoare, culegeri reeditate, după plecarea poetului în neființă, important este să vă umpleți ochiul sufletului cu lumina ce o emană…
„Este Grigore Vieru un discipol al lui Orfeu, care, ca și miticul maestru, nu-și poate refuza vocația de-a privi în urmă? Măcar o dată, cu tot adâncul din ochi, măcar o viață, cu toată viața din viață.” Marin Sorescu
Să mulțumim lui Dumnezeu, că ne-a ales pe noi ca Neam, întru a moșteni rodul sufletului lui Grigore VIERU, nemurindu-i Versul!
Cât va fi Soarele, cât va fi Pământul, veșnicindu-le, să lumineze!
MIEREA POEZIEI LUI VIERU
(La a 87-a aniversare din ziua nașterii
Poetului Grigore VIERU)
Balsamică pomană, pură înălțare,
Izvor din marea dulce-a Poeziei,
Ce naște buzei șoapte de-ncântare,
Când îi răsfiri nectarul armoniei.
Te rezidește-n „om al nemâniei”
Și umărul ți-l cere stâlp de templu
Pentru împătimiți de floarea latiniei,
Cuvântul ei, miraculos de simplu.
Trezește-n sânge netăcerea…Tainic
Îți răscolește, anemică, visarea
Și volens-nolens, își găsește, harnic,
Un loc în suflet, a-și piti mirarea.
Și nu încătușează, nu te obosește,
Cu lacrimi nu-ți împovărează ceru’,
Doar luminează și-ndumnezeiește,
Miraculoasă, mierea Poeziei lui VIERU!
14 februarie 2022 Maria Botnaru
Portretul poetului GRIGORE VIERU este opera artistului plastic IURIE MATEI din Chişinău.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..