Grele, parcă-ar fi de gheață, amintirile rebele
Se întind în lung de ață, de la tine lanț de perle,
Să le-agăț… refuză mâna a le-atinge, sunt prea reci…
E o iarnă și-amintirea, nu-i ușor prin ea să treci…
Le-am primit ca o podoabă, ce visată s-a dorit,
Nu știam, că într-o zi vor fi semn că ne-am iubit,
Iar în brațele mâhnirii, când speranțele-or muri,
Cu magia lor curată și de boli mă vor feri…
Nu știam că, mici și albe, vor da ochiului sclipire,
Doar când în oglinda-i clară va fi multă fericire…
Fascinată, sorbeam șarmul agățării la ureche,
Fiind unicele pietre ce se poartă în pereche…
Azi, porniți în amorțire, sunt și ele-’nstrăinate,
Palide din despărțire… par atât de-’ntunecate,
Să le port… cu o răceală se lipesc ca de-o străină,
Să le-arunc… seacă puterea sub fiori de a ta mână…
![]() |
Referinţă Bibliografică |

Maria Botnaru: DRAGOBETE NE ÎMBIE!
DE CE? DE CE MAI AVEM NEVOIE DE POEZIE? de Gheorghe Stroia
GHEORGHE A. STROIA: DE VORBĂ CU O MINUNE (povești pentru copii cuminți) – VREAU SĂ FIU ȘI EU COPIL
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..