Iernii, straiul rar și dalb, îi dezbracă nostalgia,
Clipa, dichisită-n alb, mână-n cercuri veșnicia,
Ochiul savurează valsul ce-l rotește fulg de nea,
Fruntea își apleacă nazul peste, goală, foaia mea…
M-am certat cu iarna grea, îi detest dezarmonia,
Supărată sunt pe ea, că-mi răcește poezia,
Nărăvind a mă seduce cu promisiuni tacite,
Îmi cere pe visul dulce, să-i dau amintiri lucite…
Plimbând rătăcirea Muzei pe cărările tăcerii,
Delectează rar visarea cu parfumul primăverii…
Ochii scormonesc pe cer, lungi, fragile curcubeie,
Sufletul, cu-aripi de ger, însetat e de-o scânteie…
Dar strivesc al ei potop cu o blândă resemnare,
Sprijin tâmpla de un plop a urgentă deșteptare,
Cam nostalgic’ scriu-adio pe cârpite-i cojocele,
Căci, sub streașină, cu brio, vrăbiuțe gureșele
Îi dau startul primăverii cu sezonul de iubire,
Cu un dans al delectării topesc galeșa-mi privire…
Dragobete, azi, ne-mbie, să ieșim din hibernare,
Cu-a sărutului magie și cu-o dulce-mbrățișare…
Maria Botnaru
Sursă imagine: internet
by
Etichete: dragobete gheorghe stroia limba romana Maria Botnaru poezie REVISTA ARMONII CULTURALE romania
Despre BOTNARU Maria
Mi-am spălat fața și mâinile în mărgăritarele dimineților frumoase de la noi, am îmbătat sufletul cu mireazma celor mai suave flori de primăvară… Mânată de visul tors din copilărie, am luat condeiul în mână… și-mi freamătă sufletul, ca un lan de grâu copt…
Sunt născută la 5 septembrie anul1958 în satul Sărata Galbenă, raionul Hâncesti într-o familie de oameni gospodari. Am absolvit şcoala medie în satul de baștină, avand ca profesori şi îndrumatori patrioți adevarați şi profesori excelenți, de acolo vine dragostea de limba si literatura română. În anul 1975 am devenit studentă la Institutul pedagogic „Ion Creanga” din Chişinău, avandu-l printre profesorii minunați și pe dl. N.G. Matcaș.
În anul 1979 am absolvit facultatea de litere și am fost repartizată în orașul Tighina, la şcoala rusă nr. 3, de unde am fost nevoită să abandonez funcţia și am fost angajată la şcoala-internat pentru copii-orfani şi rămaşi fara tutelă în postura de profesoară de limbă si literatură română. Acolo am lucrat până în anul 1990, apoi m-am ocupat de educaţia celor 3 copii.
Îmi place poezia de când ma ştiu, încerc sa scriu… cum se primeşte, judecaţi Dumneavoastră.
Cu preţuire, Maria Botnaru
Vezi toate articolele scrise de BOTNARU Maria →