Sosește primăvara în ajun de Paște, suntem în lugubrul an 2022, însângerat pe calendarul istoriei de prigoană rusească, zdrobit sub bombe de măcel rusesc. Bate la porțile timpului solia Învierii, vântul primăverii despică frunza codrului, pasca și cozonacul parfumează toată casa în care e pace, ura și încăierarea rusească zguduie lumea, smirna și tămâia ridică fumul rugii la altare pline de sânge, frontul împrăștie mirosul morții în țara aleasă de Putin să o îngroape sub dărâmături.
E ajun de Paște în 2022, sfârșitul planetar ne încearcă inimile, tindele bisericilor ne încearcă frica și neîncrederea în ziua de mâine – le trec pragul tot mai mulți refugiați din calea unui prezent nesigur spre nădejdile în biserica împărțită între Moscova și Constantinopol. Putin e frica însăși înviată la porțile primăverii anului acestuia cu speranțe muribunde. La cheremul lui, războiul rusesc poruncește crimă fratricidă, calcă în picioare o țară liberă și suverană, asasinează o națiune nevinovată, zdrobește copii, Doamne, cu tancuri în stare de pornire de la sfârșitul anteriorului război mondial și până azi, în anotimpul nebunilor…!
Sosește primăvara lugubră în 2022. Paștele e în ajun. Clopotele așteaptă să cheme, lumânările așteaptă să ardă, vestea așteaptă să vină, lumina așteaptă să se aprindă, oamenii așteaptă să iubească! Sosește primăvara în taina propriei așteptări fără de sfârșit, așteptări fără de răspuns, așteptări fără nimeni, așteptări fără nimic, așteptări ce se au numai pe ele, așteptări ce-și răspund doar ele lor, așteptări ce se dăruie doar una alteia, așteptări ce primesc doar de la una la cealaltă, căci e război aproape de lume, aproape de moarte, aproape de iad, aproape de sfârșit.
Oamenii au nevoie să viseze frumos și de aceea eu am să vă scriu o poveste frumoasă cu o artistă frumoasă, cea mai frumoasă azi când setea de frumos usucă ochii, închide gura, sfărâmă inima, alungă gândul, exilează sufletul…! Este povestea primăverii când florile sunt afumate de explozii în apropierea granițelor noastre, dar viața mai poate fi înfrumusețată de florile inimii; este povestea unei artiste frumoase, una și aceeași cu orice poveste ce poate fi a oricărui om frumos…, este povestea ce poate fi azi, când ea menține ca o lampă cu fitilul tras adânca agonie a liniștii, alinării și armoniei, a frumoasei artiste cu nume frumos, Maria cea cu păr lung, frumos ca o cascadă frumoasă, cu ochi strălucitori ca cerul, frumoși, cu obraji înflăcărați ca bujorul sălbatic, frumos, cu buze înflorite de floarea cântecului de lucirea surâsului și de focul sufletului…! E povestea primăverii acesteia smintite, e povestea artistei acesteia frumoase, dar poate fi a oricui dacă nu o lăsăm și pe ea pradă într-o zi prigoanei timpului cu nebuni…!
Povestea tristei primăveri în care împielițații dănțuiesc pe muzica vacarmului e și a artistei frumoase printre toate artistele cele mai frumoase cu numele frumos Maria…, Maria Dragomiroiu, artistă cu talent și om cu frumusețea oglindită în primavera lui Botticelli. Iar pentru că e și povestea artistei Maria Dragomiroiu scrisă într-o zi din sângele fierbinte al inimii veacului nebun, poate că este sau va fi și a ta, cel, a ta cea care o citești la odihna gândului răscolit, poate că a fost, este ori va fi a celui, a celei pentru care cântă Maria Dragomiroiu, a celui, a celei cu aripile ori descurajările unei iubiri secrete sau spuse tare, trăite la vedere ori tainic, din toată ființa, cu sau fără nădejdi. Este povestea lumii noastre în ajun de paște și în prag de primăvară plină de griji și frică, povestea artistei ce ne alină, Maria Dragomiroiu, povestea celor ce o iubesc, povestea cântecelor ei, povestea celor purtați pe drum de dor și iubiri…!
…Povestea ce nu are cuvinte, are suflet, nu are vorbe, are cântec, nu are adresă, are strigare, nu este cu smei, este cu rugă și iubire, nu este despre lumea închipuită, este despre lumea noastră pe muchie de groapă comună și despre o artistă minunată ce cântă atât de frumos ca să alunge urâtul spaimelor războiului, iar ea este atât de frumoasă încât eu, tu, oricine care o îndrăgim și îi ascultăm cu drag însetat cântecele, îi păzim cu sufletul și gândul frumusețea, o ultimă baricadă în fața groazei de la răsăritul către care demonii jubilează în rânjet…!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..