Eugen Serea
Răstignire
În lumea-n care și dreptatea e-nlănțuită-n chip deșart,
Iar adevărul umblă liber, dar mai mereu cu capul spart,
Am dat tâcerile de aur pentru cuvinte de argint,
Sorbind a lacrimii otravă din sfânt potirul de iacint…
Grăit-am fiarelor pe nume și cum le-am spus a și rămas,
Am luminat genuni flămânde pândind la orișicare pas
Și celălalt obraz al firii eu l-am întors precum un sclav,
Eliberând din colivie sărman canar cu zbor bolnav…
Și m-am topit ca lumânarea chiar pentru cei ce-au vrut doar fum
Deși ucis-am frig și umbră în efemerul cuib ,,acum”,
Dar mi-au răspuns săgeți în carne și-atâtea săbii în priviri
Că de pe lemnul dulce-al Crucii m-am răstignit în trandafiri…
( vol.Ninsoare în august)


