Dar ceresc e şi literatura
Poştaşul meu un excelent băiat e
Mi-aduce veşti şi bine-asezonate
Colete dintr-al Euterpei templu
Cu dar din dar. Veni azi, de exemplu
C-o veste care-mi pică bine mie
– Că se apropie Sfântul Ilie –
Dar darul adus astăzi de poştaş
Revista Scriptor, editată-n Iaşi
Este ceva ce ţine de sublim
La fel ca amintitul patronim
Din calendarul nostru ortodox
De sfânt într-o caleaşcă de inox
Ce în hurducăiala-i peste nori
Aprinde cerul dându-ne fiori
Cu fulgere şi tunete şi ploi
De zici că pică cerul peste noi…
Revista nu-i aşa, e ca o bură
Din norii condensând literatură
În pagini de frumoasă poezie
Şi proză, dialoguri de frăţie
Eseuri, cronici, file de istorii
Să se tot delecteze cititorii
Citind revista Scriptor ca Scriptura
Căci dar ceresc e şi literatura!
Revista Scriptor nr.7-8/2021
Replică
(18 iul. 2021, 19:14)
Citesc zâmbind la fiece misivă,
Cum aș citi o cronică de carte,
Mă simt de parcă însămi sunt o divă
Și de cadouri zilnice am parte.
Când nu apuc să lecturez revista,
Eu știu că rezumatu-i la-ndemână
Și plec cu el în gând! „Hasta la vista!”
Spun bucuroasă. Versul mă îngână.
Dar mă întreb ce crainic fără vină
Compune-atâtea versuri vinovate
De-a răspândi în jurul lor lumină,
Când este plin de minți întunecate?
Eu vă propun un pact cu nemurirea,
Că doar o carte nouă nu-i de șagă:
S-o tipăriți, găsindu-i denumirea
De suflet, să ne fie la toți dragă!
Mulțumiri și salutări cordiale de la Oradea!
Mihaela Dindelegan
Răspuns
Am fost surprins, chiar ofuscat
Să-mi văd mesajul returnat
Dar îngerul ce mă păzeşte
M-a prins de mână, ca-ntr-un cleşte
Şi mi-a grăit: Ia şi citeşte
Ce scrie-aici, pe româneşte!
Zău, bre? am zis şi… am citit
Şi-aşa, un pic descumpănit
Am cugetat în sinea mea:
Băiete, ţi-ai găsit belea
Cu fata asta de pe Crişuri
Ce mi te ia făr’ ocolişuri…
Ia uite ce frumos zapis
De parcă chiar tu l-ai fi scris
Că-ţi vine ca o mură-n gură…
Ia du-te, bre… la Editură!
Replica la răspuns
(20 iul.2021, 13:21)
Era firesc să văd în vers
Mesajul returnat, nu șers,
Dar bine scrii, iubite frate,
Că slove grele-s adunate
Și merită cu sârg lipite
Între coperți, spre-a fi citite!
Deci, LA MULȚI ANI și multă baftă,
Că-mi stă cuvântul ca o aftă
Pe limbă, de-astă dimineață,
Parcă legată cu o ață.
Că, doar, Ilie-i sfânt de seamă,
Nu-i prins cu barba lui în ramă,
Ci câteodată se-ntrupează
În frați de-ai noștri! Ce contează
E să-i cinstim azi și pe ei,
Chiar dacă sunt mai mititei,
Să le urăm și sănătate,
Și vin, și rime, și de toate!
M.D.
De Sfântul Ilie
Acum – că încă nu-i război –
Să ne urăm dară-ntre noi
Şi să ne strângem, măi frăţie
Toţi cei cu numele Ilie
(Nume, prenume, nu contează
Doar mintea să ne fie trează)
Să ne-adunăm, alde Ilie
Cu caii într-o herghelie
Şi cu şaretele de foc
Într-un auto-parc ad-hoc
Să facem, ordonând grămada
Societatea Iliada
Şi, toţi ca unu,-ntr-o idee
Să demarăm o odisee
Să arătăm ce-nseamnă, tată
O Românie educată
Şi care-i dreapta socoteală
Cu România cea normală
Că, zău, pahrul s-a umplut
De-atât tumult bine-făcut
(Parafrazând, pot să vă zic:
Mult zgomot pentru chiar nimic!)
Cognomeni dragi, voi ce aţi zice
Luăm şaretele, dăm bice?
20 iul. 2021 la 08:33


