Mai erau vreo trei zile până la Ziua de Paște a anului 1998. Mă pomenesc la scenă cu Grigore Meica, maşinistul şef al Teatrului „George Ciprian” , care, negru de supărare, îmi întinde o hârtie din care reieşea că primise o penalizare de 10 la sută din salariu. Nu-i părea rău de penalizare, ci de momentul în care conducerea luase această decizie, în Săptămâna Mare! Mă duc cu hârtia la directorul Paul Ioachim. Mai întâi îl iau cu vorba bună. Îl întreb unde va sărbători Paştele. Dacă e creştin…Îmi confirmă că e creştin. Mă arăt foarte contrariat de gestul său faţă de colegul nostru Meica. Îmi spune să-l chem pe acesta în birou. Când îi vede chipul, îl întreabă dacă mai are hârtia aceea. O ia şi o rupe în bucăţi mici, apoi îi întinde mâna subalternului său şi i se adresează: „Grigore, iartă-mă, am greşit. Îmi cer scuze, hai să ne împăcăm”. Acesta era Paul Ioachim, un om de o bunătate rară. Se purta cu noi mai mult ca un coleg şi mai puţin ca un şef. Şi era ditamai actorul şi dramaturgul, sau poate chiar din această cauză avea această înţelepciune pentru care toţi l-am respectat şi pentru care nu-l vom uita niciodată. Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Marin Ifrim
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..