Despre niște naivi experimentați….
PSD nu poate distruge România, așa cum nu au putut s-o distrugă marile imperii ale lui pește: roman, turc, austro-ungar, sovietic (cu Petru I cu tot). Acum toată clasa ”patriotică” arată cu degetul spre USA, UE, Germania etc. Adică aceste ”entități” ar fi de vină pentru că Ragnea e prost de la natură, ca și Fiorica, ca și Puie Monta. Lista e lungă. Această țară are rezerve morale inepuizabile. Nu mă refer la filozofii bobului de fasole, la pleșu(viți) și la alte burți crescute în ceafa minții. Concret, țara mea are repere anonime. Chestiuni secrete, nu securistoi în dotare. Toți politicienii, toată presa, internațional-capitalistă, vor să ne convingă că suntem o lume second-hand. Ca și cum pielea mea, inclusiv cea intimă, ar fi făcută la vreo fabrică de maimuțe. La începutul belirii poporului român au fost comuniștii. Apoi au răsărit de la răsărit feseniștii. Și tot așa până la mascaradele penețecediste, peneliste. Pesta porcină!. Acum a apărut un partid la derută, un USR de tot râsul. Toți vor câte ceva. Inclusiv președintele. Îmi amintesc o chestiune oarecum concretă, un fel de banc. O mamă avea un copil cu mici probleme la minte. S-a dus la doctor. Acesta i-a spus în clar că băiatul trebuie dus ”la femei”. Ce nu face mama pentru fiul ei. L-a dus la o femeie. După care, bietul copil, nu a mai putut să zică decât atât: ”Mamă, mai vleau odată. Mi-a plăcut”. Cam așa sunt politicienii noștri, niște naivi experimentați. Electoratul se duce spre ei ca și cum s-ar duce la bordel. Sper că mă fac înțeles. În istoria din clasele mele de gimnaziu, figurau vreo câțiva domnitori, voievozi etc. Plus tovarășii. Eu am citit istoria în care, dincolo de Ioan Vodă cel Cumplit, o dată pe săptămână se schimbau conducătorii țării. Ba asasinați, ba dați cu capul de ”Poarta Otomană”, ba kremnilizați. În ultimele cinci secole am fost conduși de fel de fel de neizbândiți. Sunt peste șapte sute la număr, Ziua și boierul. Cu voie de rahat de la Maria Sa Poporul, acest mecanism secular în lașitate. Nu vreau să vorbesc aici despre Biserică, nu e rostul meu, nu sunt calificat. Am mari rezerve în această zonă neutră. Multe lucruri bune s-ar fi întâmplat dacă Biserica ar fi stat precum crucea: dreaptă și inflexibilă. Dacă o față bisericească ar intra un pic în realitate, și ar spune doar câteva cuvinte potrivite, vorba lui Arghezi, toată clasa politică actuală, ineptă și lipsită de sens, s-ar duce pe apa sâmbetei. Încă sunt optimimist. Nu primesc lecții politice de la Iohannis sau de la Ragnea ca măgarul. După trei decenii de la asasinarea lui Ceaușescu, și de la preluarea iluzorie a unei puteri care pute, totul e clar: suntem niște râme inclusiv politice, Sciziparizate. O țară fără partide, fără politică, arată ca o trompă de elefant. Când la gură, când la cur. Mai vorbim…
Marin Ifrim, septembrie 2018
by