Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » JURNAL » Marin Ifrim: O Istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XX)

Marin Ifrim: O Istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XX)

In JURNAL

Ionel Stănuță (dreapta) lângă un mare realizator de monografii buzoiene, Valeriu Nicolescu. Foto: ”OPINIA” Buzău

 

O Istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XX)

De ce mă uit la aproape toate posturile TV? Ca să fiu sigur că nu pot fi manipulat. În felul meu de a fi, precum ”Stan Pățitul” din povești, am început să am vederi, puncte de vedere, vedenii contra-securistice. Și contra-politice. Am o singură viață și vreau să o trăiesc așa cum mi-a dat-o cadou Cel de Sus. Nu-mi pot negocia nici măcar o secundă de existență cu neființele. Spre deosebire de alții, oameni născuți în răul necesar lor, eu nu pot să gândesc decât clădind viață. Mi-a pus Domnul în cont multe sentimente. Am muncit pe ruptelea, cum se spune, ca să am și eu certitudinea că exist. Existența e muncă. Trântorii nu au existență. Oriunde am fost, ca salahor, mi-am pus și depus eforturile pentru gloria locului meu de muncă. A munci e ca și cum ai avea nevoie de hrană. Niciodată nu m-am săturat de muncă. Nu spun vorbe mari. Aici, la Casa de Cultură, timp de două decenii, sufletul meu s-a dospit în sufletul instituției. Mi-am iubit toate locurile de muncă. Nu m-am născut guvernator al BNR sau mare guru în fundul nefundamentat al elitei filozofice actuale. La Casa de Cultură am învățat să fiu om, să am răbdare cu toți cei care mă caută, care vor câte ceva, care sunt în cărțile existenței noastre trecătoare. Mă uit la actualul director al instituției, Vasile Minică, și mă bucur că gândește în același ritm uman al trecerii noastre prin spirit. Parcă am fi cumva protejați de un destin obligatoriu. Suntem născuți să facem bine, să ne iubim aproapele. Nu pe noi înșine! Am avut, la CCS, suflete uriașe în sufletul meu. O dau în altele, în cumsecădenia eternă a șefilor care se purtau cu ceilalți ca și cum ar fi renunțat la dreptul de a comanda. Prin 1974, avocatul, judecătorul, directorul instițuției, un meloman nebun după geniile muzicii mozartiene, vivaldiene etc. îmi cere cel mai simplu lucru posibil. Să fac rost de două filtre de ulei pentru ”Dacia” sa modestă (cred că model 1300). Nu se găseau filtre nici măcar în magazinele de profil. Eram un biet cenaclist și un muncitor la Intreprinderea de Mase Plastice Buzău, acolo unde se fabricau aceste filtre. Se fura la greu. Fiind un om cu frica și icoana lui Dumnezeu în sân, nu m-am aventurat, deși puteam să fac ”rost” de zeci de filtre. M-am dus la șeful secției, sindicalistul-șef pe fabrică, nea Ion Frățilă, și i-am povestit necazul, dilema. Mi-a spus să deschid palma și a dat acolo, în palma mea, o parolă, o semnătură către secția de filtre. Este incredibil, în câteva secunde am primit două filtre nu din producția de zi cu zi, ci din depozitul de calitate. Când am ajuns cu filtrele la CCS, Alexandru Dumitrescu a făcut o criză de om pățit. Am intrat în biroul său, cu cele două filtre la vedere, primite sau trimise legal de la nea Ion de la Raion, vorba lui Dumitru Ion Dincă. Într-o secundă, domnul Dumitrescu a sărit peste birou, a încuiat ușa, speriat de viitorul DNA de peste decenii. Nu pot uita această imagine fabuloasă. Un om de o corectitudine divină. Am avut ocazia să văd și scursuri imorale, inși care se pretindeau patrioți, bătând cu pumnul în piept, ai unei țări cu care nu aveau nimic în comun, niște mucoși, care, dincolo de banii din politică siluiau și alte locuri de muncă: magazine de furnir oțelit sau facultăți de belit prin tastaturi spiritism hașdeean. Pe ei nu-i întreabă nimeni nimic, ei sunt cei care încă le pun altora întrebările în gură. Casa de Cultură va dăinui pentru că nu depinde de astfel de creaturi motivate în ultimul rău. Mai (și iunie și iulie etc.) vom vedea. La noi e litera, nu la ”profesorii” din ”Jurassic park”. Mă uit la toate posturile de televiziune ca să fiu sigur că se vrea manipulare națională. Nu am niciun post ”favorit”, toate mi se par insignifiante, mediocre, toxice. Cu foarte mici/puține excepții, toți băieții ăștia cu rubrici fixe/constante sunt niște puradei care nu pot guița decât dacă li se exercită a anume presiune financiară asupra cozilor. Acolo, sub coada lor vorbitoare, există un cont bancar. Banii nu au miros de sconcs iritat. Azi dimineață am discutat la telefon cu unul dintre foștii directori a Casei de Cultură, Ionel Stănuță, care pregătește un material excepțional pentru această viitoare carte. Mai mult, domnia sa are și un set de interviuri cu mari actori trecuți prin scena și cabinele instituției. La bună vedere, la bună lectură…

Marin Ifrim, 16.07.2018

Facebooktwitterby feather
Etichete:

Related Posts

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.