Paulina Georgescu se află la a doua sa carte, un roman de 102 pagini, modest intitulat „Mergi înainte”, recent apărut la Editura „Teocora”. E vorba de o carte bine gândită, scrisă cu plăcere și vervă, pe alocuri având atractive unduiri ludice. Dacă n-am fi avut, la începutul cărții, câteva precizări bine venite, am fi crezut că e vorba despre o adolescentă aflată în căutarea propriei identități spirituale, căci, scrisul autoarei are ceva din ingenuitatea specifică fetelor de liceu pline de imaginație, dar și foarte intuitive când folosesc cuvintele ca și cum ar croșeta povești. Cităm: „Mă numesc Georgescu Paulina. M-am născut în anul 1957, în satul Dăscălești, comuna Puiești, județul Buzău. Ați făcut cunoștință cu mine în noiembrie 2016, când am debutat cu romanul „Jocul inimii- Jocul minții” la Editura LifeArt. Am participat cu poezii la două volume de antologie: „Aripi de zăpadă”, apărut la sfârșitul lunii noiembrie 2016 la Editura LifeArt și „Antologia prieteniei”, apărut în ianuarie 2017, la editura Omega. Sunt membră a Uniunii Scriitorilor Europeni din Republica Moldova din decembrie 2016. Până mai ieri, un anonim. Un om al cifrelor, cum spun eu. Nu am crezut niciodată că voi ajunge aici. Odată cu pensionarea, am închis o ușă și am lăsat o lume pe care o iubeam. Dar altă ușă s-a deschis. Și am dat peste o lume minunată. Am avut bucuria să găsesc oameni calzi, primitori. Nu regret nimic. Dacă ar fi să o iau de la capăt același lucru aș face. Nimic nu este întâmplător. În viața noastră apar oameni pe care Dumnezeu ni-i trimite cu un scop. Nu vom ști nicodată scopul dacă nu încercăm să-l înțelegem. Altfel vom trece neobservați unii pe lângă alții. Și nu vom ști niciodată de ce ne-am întâlnit.” Romanul are trei prefețe, ca să zicem așa, chiar dacă, după felul în care se pune problema, acestea sunt cronici ale cărții de debut. Primul prefațator, Girel Barbu, un poet și un publicist cu o experiență literară dovedită în timp, care, printre alte multe observații interesante, explicit pozitive, notează: „Paulina Georgescu face din <scame> un fuior de întâmplări pe care le toarce cu pricepere artistică, le deapănă, le năvălește și țese, iată, un veşmânt literar menit să îmbrace curiozitatea iubitorilor de literatură”. Tot despre prima carte scrie și Dumitru Dănăilă, imediat după Girel Barbu. Cu experiența sa de romancier de calibru, Dumitru Dănăilă ne convinge că debutul autoarei a fost unul de bun augur, pentru ca, în final, suita prezentărilor să ne înfățișeze un scriitor aprins de scriitura Paulinei Georgescu, maestrul Aurel Anghel semnând o analiză iute, ascuțită și credibilă: „Romanul are cursivitate, prospețime, este convingător și seducător și o așază pe Paulina Georgescu în mod firesc printre prozatorii de referință din rândul scriitorilor buzoieni”. Noul roman al Paulinei Georgescu are un motto din care încolțește viguros și titlul acestuia: „Dacă nu poţi zbura, fugi./Dacă nu poți fugi, mergi.//Dacă nu poți merge, târăște-te./Orice ai face, trebuie să mergi/ Înainte.” (Martin Luther King). Încă din prima pagină, autoarea are un start surprinzător. Totul începe cu descrierea unei stări de somnolență și delir imagistic, ambele controlate de un subconștient ieșit la suprafață în ideea supraviețuirii prin tenacitatate. După o operație pe cord, eroina cărții cere un „maos”. Îşi primește laptopul şi volumul său de debut. Realitatea se întrepătrunde cu magia, planul narativ își mută coordonatele reglat parcă după viteza gândurilor. Astfel, în perioada în care este în spital, naratoarea transformă foarte lejer „maosul” și „laptopul” în personaje ale cărții. Scrie poeme unui iubit, printre tot felul de analize medicale. Un iubit aflat undeva între un loc real și unul imaginar, căruia încearcă să-i găsească loc în inima sa încă suferindă. Descrie viața din spital, din salon, reușind să redea câte ceva și din evocările pacientelor din jur, referitoare la propriile lor întâmplări existențiale. Înaintând în poveste, cititorul poate fi întors pe dos. Iubitul imaginar sau nu al naratoarei se concretizează în propriul ei copil „Iubire” (Lol): „Alunec. Cobor în alt timp. De fapt mă reîntorc la Iubire. Are aproape două luni. Îl las în cameră lângă Taia și plec”. După externare, Personajul Lol revine în obsesiile povestitoarei, în forma sa inițială de iubit. E ceva mai cețos decât în proza lui Mircea Eliade, prin aceste texte bate vântul mai derutant. Urmează multe pagini în care viața reală se derulează oarecum firesc, dar și insertări de supravoltări onirice de bună factură estetică. În postfață, autoarea conchide: „Aici se sfârșește povestea cu Lol. Povestea unei iubiri albastre, cum zic eu. Cine să fie Lol? Un gând? O iluzie? Este drama unei femei fără vârstă. Deși s-a produs un miracol cu ea, metamorfoza este deja o povară. Nu poate trăi conform vârstei biologice. Nu poate trăi conform noului chip. „Mergi înainte” este un roman despre viață. Uneori avem momente pe care nu le putem depăși. Și atunci apelăm la virtual. Dar aceasta nu este decât o iluzie. Confruntarea cu realitatea trebuie să existe. Este necesară”. În cazul de față, „realitatea” e faptul că Paulina Georgescu a scris o carte adevărată, o poveste care te obligă tot timpul să fii atent la orice cotitură literară, la orice intersecție metaforică. O carte care nu prea seamănă cu foarte, foarte multe alte cărți.
Marin Ifrim, 17.07.2017
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..