Limba română ca o poruncă divină
Din Înaltul Cuvânt şi din poruncă divină
S-a născut pe pământ limba română.
Ca şi râul curat slova din cer a venit
Graiul nostru cel dat fost-a mult prigonit.
Tezaur ne-a fost limba noastră română
Prin ea ne-am vărsat sufletul trudit
Prin doina cântată ce rămâne eternă
Şi ruga prin care spre cer ne-am suit.
Graiul cel vechi l-am păstrat cu onoare
Cântându-ne jalea cu turmele-n vale
Şi-n jocul de horă cel strămoşesc
Intrat-am cu tot sufletul nost’ românesc.
Trăim într-o ţară frumoasă şi demnă
Şi liberă-n lume şi-n vorbă şi-n gând
Iubirea ne-o spunem în limba română
Tuturor oamenilor de pe pământ.
Cluj Napoca 31 august 2015
Româneşte
O lacrimă-mi cade pe fila cea veche
A unei istorii scrise cu zbucium
Plâng româneşte. Da. Plâng româneşte…
Gândul îmi zboară la amarul purtat
Pentru libertatea cuvântului dat
De a spune jalea şi bucuria
Durerile toate ce le-nsoţeşte…
Pe româneşte…
Gândesc curat despre oameni
Iertând şi iubind dreptatea mereu
Şimţind atât bucuria dar şi necazul
Poporului meu …
Da. Gândesc româneşte.
Din mine se ravarsă ca un râu
O dragoste fără hotare…
Da. Simt româneşte…
Şi înaintează mereu înspre oameni
Şi apăr prin fapte şi rugă tot ce iubesc
Tot ce-i strămoşesc, tot ce-i românesc!
Da! Şi ţin ca o vie cunună
Ce inima mea cu bucuire o-nsoţeşte…
Limba maternă din străbuni moştenită…
Limba cea dulce, limba română.
Da. Trăiesc şi vorbesc româneşte!
Cluj Napoca 31 august 2015


