MARIUS TERCHILĂ
ȘCOALA DE LITERATURA „EUGEN DORCESCU – 80”
(Lansarea cărții cu acest nume, la Filiala din Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, 14 Martie 2025, ora 12)
Eugen Dorcescu a creat o operă monumentală, de anvergură națională și universală, de înalt nivel artistic, rod al genialității sale. Onest, modest, integru, demn, Eugen Dorcescu este un model, ca om, ca artist de înaltă ținută intelectuală.
G. I. Tohăneanu observa că Eugen Dorcescu este modern „printr-o sensibilitate lucid strunită”, dar este un clasic prin expresie, cultură, înscriindu-se în tradiția lui Ion Pillat și Al. Philippide.
Prospețimea imaginilor, „strai de purpură și aur peste țărâna cea grea”, definește arta poetică a lui Eugen Dorcescu, poet al înălțimii spirituale, o exemplară conștiință artistică.
Eugen Dorcescu, scriitor genial, cultivă religia muncii, legea estetică și legea morală. Dincolo de aparențe, scriitorul a abordat evenimentele vieții la nivelul lor adânc, în esența existenței. Trăinicia, perenitatea unei opere monumentale atestă preocupările scriitorului pentru trăirile durabile, pentru adevărurile care preexistă și îl lasă în urmă, „pentru ideea care nu obosește niciodată, pentru bucuria care stă” (Constantin Noica). Poet metafizic, profund religios, poet de aripi mari, de patos, de altitudine, Eugen Dorcescu este fascinat de năzuința spre ideal, fără a se îndepărta de calea cea dreaptă a slujirii cu devotament a poeziei. Încrezător în steaua lui de mare poet, trece prin viață demn, nu face concesii de natură artistică Î.P.S. Ioan Selejan, Mitropolit al Banatului, afirma: „Faceți parte din galeria poeților creștini ai Neamului nostru (…), lăsați moștenire un tezaur literar-spiritual din care se vor hrăni cu bucurie duhovnicească generațiile ce vin după noi”.
Trăinicia operei, mărturisește Eugen Dorcescu, este conferită de „cantitatea de ființă/ființă absorbită”; obsesia Ființei conferă poeziei de factură spirituală noblețe și anvergură. Poezia sa, echilibrată, plină de înțelepciune, preferă rostirea aforistică, iar simplitatea venită din adâncuri conferă filosofiei, metafizicii sale o notă specifică „sentimentului românesc al ființei” (Constantin Noica). Subliniem capacitatea poetului de a extrage semnificațiile cele mai adânci ale cuvintelor, dându-le o nouă în fățișare, cu sensuri filosofice, metafizice.
Considerăm că Mirela-Ioana Dorcescu a caracterizat cel mai bine poezia dorcesciană: „Non imanența, metafizica, transcendența (s.n.), abisalitatea depun mărturie despre un univers dorcescian ocupat în întregime de Dumnezeu”. Cum am observat cu alt prilej, poeziile lui Eugen Dorcescu se înscriu în spațiul elanului metafizic, asimilează existențial mesajul transcendenței în cadrul unei structuri metaforice complexe, oglindesc permanenta, profunda legătură dintre eul creator și Creatorul absolut. Lirica sa contureaza pregnant filonul religios, este o lirica a transcendenței, plină de misterul lumii Dumnezeiești, al filosofiei, al mântuirii creștine (conf. univ. dr.Mirela-Ioana Dorcescu). „Poezia mea este metafizică (…); observând derizoriul ființei umane n-o condamnă în întregul ei, ci în manifestările ei demonizate” (Îngerul Adâncului, pag. 396). Ideile Jurnalului, sentimentul metafizic, profund religios, se regăsesc în forma sublimă a psalmilor.
Trebuie reținute eforturile familiei Dorcescu în slujba artei literare: „În anul 2021, mărturisește Mirela-Ioana Dorcescu, alături de soțul meu am pus bazele unei școli de literatură, de interpretare a textului literar”. Este, totodată, un salon literar pentru cunoașterea și aprofundarea creației lui Eugen Dorcescu. Este o Junime timișoreană, o societate de înaltă ținută intelectuală. Distinsa familie, Mirela-Ioana și Eugen Dorcescu, slujește elitar literatura, formează au cuplu dăruit culturii elevate, religiei. Grație eforturilor (pe care le-as numi titanice) ale Mirelei-Ioana Dorcescu, manuscrisele lui Eugen Dorcescu au prins viață, au fost tipărite în mare parte.
Îndrăznesc a spune că, alături de marii nostri clasici, se află Eugen Dorcescu, la temelia lumii: „Cât timp ei sunt și noi vom fi”.
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..