Din sufletul meu păcătos, incerc. Preabunule Părinte,
Să dau iubirii ce-am primit iubire pentru cele sfinte.
Mă – ntorc cu gândul în trecut și văd copila – n casa mamei,
Când se uita în ochii ei și deslușea chipul icoanei.

Vedea în ea Copilul Sfânt în brațele Măicuței Sale
Și se-nchina, cum i-a fost spus, să – i fie mai ușor pe cale,
Căci calea ei avea să fie, cum destinat îi e oricui,
Prin viață crucea să și – o poarte, sentință a păcatului.

Și omul crește, ca și planta, sub ocrotirea Celui Sfânt,
Păcatul crește, de-i dă voie, în trecerea-i pe-acest pământ.
Și se trezește, într-o vreme, că sufletu-i împovărat
Strivit îl simte, și se-ntoarce acolo de unde-a plecat.

Mă – ntorc, de fiecate dată, în curtea Sfântului Lăcaș
Cu sentimentul că din suflet mi-oi scoate aprigul vrăjmaș.
Pășesc smerită pragul Casei în care Domnul mă așteaptă
Îi mulțumesc că mă – ntărește, că sunt atâta de bogată…

Căci bogăția fără seamăn, în lumea asta, nu sunt banii,
Nu-i nici pământul, nu-i nici casa, dacă degeaba se duc anii
Și-n juriul tău n-apar vlăstare
cu propriu – ți sânge-n al lor sânge,
Pustiu ți – e sufletul, și neamul, după o vreme, ți se stinge.

Călcând ușor zăpada moale, pășesc în
Casa Domnului
Îmi duc nepoții să asculte colindele Crăciunului
Și glasuri tinere înalță cântări de slavă lui Iisus
De Nașterea – I miraculoasă, vegheat de steaua cea de sus.

Ce loc mai bun putea să fie decât în Trupul lui Hristos
Copiii satului să cânte cu dragoste și cu folos?
Să ne plecăm din nou genunchii în fața Sfântului Altar
Că Tatăl și-a trimis in lume pe Fiul Unic și -al Său har.

S-aducem astăzi mulțumire, cum Sf. Pavel ne îndeamnă
Celui ce prunc avea să vină , căci noul început însemnă
Și adevărul în iubire ținând, să creștem in Hristos,
Conduși spre taina mântuirii de vrednic, sincer proistos.

Dec. 2015, Vernești. Buzău, România. Georgeta Tudor

by

Referinţă Bibliografică

MĂRTURISIRE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 5 martie 2022