Eugen Serea
Ecclesiast

Deșertăciune a deșertăciunii,
Din orice foc rămân numai tăciunii,
Sub valul de cenușă al uitării,
Al îndoielii, fricii și trădării…
Să le învăț să joace-n vii buiestre
Am dat nutreț statuilor ecvestre
Iar șchiopilor la mers le-am dat îndemn
Frecționând picioarele de lemn,
Ecou am picurat urechii surde,
Pe muzică de sfere să tot zburde,
În ochi de orb aprins-am supernove,
Să iasă din pădurea de mangrove,
I-am îmbrăcat în Soare pe cei goi
Să nu se teamă noaptea de strigoi,
Am fost neștiutorilor un pod
Între o stea și pruncii lui Irod,
Și am plantat triade și monade
În lumea guvernată de gonade,
În muți am tras de lanț limbă de clopot,
În cei uscați turnat-am ploi în ropot,
Flămândului i-am dat treptat să guste
Venin sfințit în sânge de manguste,
Iar celui însetat i-am dat să bea
Ce-a mai rămas din Rai: inima mea…
Cetății, desfrânată ca o Hydră,
I-am răsturnat nisipul din clepsidră
Răscumpărând-o de la Necromantul,
Cu lacrimi mai de preț ca diamantul…
Am fost un psalm de ciută-n căpriori,
Tăcere sfântă-n mieii cei priori,
Și-am sfărâmat, ca în pustiu Părinții,
Cătușele și temnițele minții,
Oricărei lumânări i-am fost un sfeșnic,
Călăuzind ce-i efemer spre Veșnic,
Și tuturor eu toate m-am făcut,
Nețărmurit, nestins, neprefăcut,
Măcar pe unul singur să-l înalț
Din cimitirul de hamei și malț…
Efuziuni, aplauze, tumulturi,
Ca pe un stârv le-am aruncat la vulturi,
Îngenuncheat cu cerșetori, cu regii,
Pe tablele de piatră ale Legii…

Dar când m-am frânt de-au eșuat delfinii,
Mi-au mai rămas din trandafiri doar spinii…

( vol. Călărețul Ultimei Umbre)

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea- Ecclesiast/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 martie 2022