Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MI-E DOR – Pompiliu Crețu

MI-E DOR – Pompiliu Crețu

MI-E DOR!

Te mai doresc dar anii grei,
satule, nu mă lasă,
deși-mi șoptesc bătrânii tei
să mă întorc acasă…

Să ne privim încă o dat
să-i văd și să mă vadă,
furtuni de-or năvăli în sat
i-or doborâ în stradă.

Mi-e dor,însă de ce să vin,
din ce a fost odată
n-a mai rămas niciun vecin,
nu-i gard,nu e nici poartă…

S-aud sursurul de izvor
acolo la șipoate,
să stau la grajdul din obor?
dar vitele-s plecate…

Și acolo unde -aveam grădini
să îmi îndrept privirea,
către livezi de meri și pruni
să caut înflorirea?!

Crângul cu sălcii și cu spini
verdeața să-mi arate,
însă potecile cu-arini
unde să mă mai poarte?

Să zăresc casa sus pe deal
ce tristă se arată
și cum al vânturilor val
a rupt bătrâna poartă?…

Iar mama,sfântă în pridvor,
cu mana nu mă cheamă…
de tata îmi e tare dor,
de codrul de aramă…

Și de-mi e dor,la ce-aș veni,
că mama nu-i acasă?
și frații-s duși…sau la copii
iar tata-i luat de coasă…

Totul e trist și veștejit,
doar la comemorare
să trec cu flori și un chibrit,
s-aprind o lumânare…

Te mai doresc dar anii grei,
satule mă apasă,
nu vin, că nu-i găsesc pe-ai mei
și nimănui nu-i pasă!…

Facebooktwitterby feather