Aud miezul nopții, ultima bătaie

se oprește-n suflet pe un prag de dor,

un fior năvalnic inima mi-o taie –

te zăresc ascunsă-n geana unui nor.

 

Dar dispare norul, cerul își întinde,

dintr-o zare-n alta, marea de senin,

cerne-alene luna raze tremurânde,

apărând măreață pe un vârf de pin.

 

Și mă duce gândul, peste râu, la tine,

dar un vad găsi-voi, ca să pot să-l trec? –

râul e năvalnic, nu-l trece oricine,

dar m-arunc în apă, chiar dacă mă-nec!

 

 

 

 

Facebooktwitterby feather