Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Toni Hulubei Macovei: DOINĂ DE DOR

Toni Hulubei Macovei: DOINĂ DE DOR

Doină de dor

 

 Maică a Domnului şi-a noastră,

Curată şi Preacuvioasă,

de zece ani şi mai bine,

a plecat de-acasă,

în drum către tine,

măicuţa mea,

Maria o chema.

A îngenunchiat

şi s-a închinat,

cerându-şi iertare

de la fiecare,

de le-a fost greşit

şi s-a spovedit,

s-a spălat pe faţă,

să fie curată

cum a fost o viaţă.

Poate-o aştepta îngeraşul ei,

primul ei născut,

Carmen se numea,

surioara mea.

Poate-a ajutat-o

în drum lung şi greu

pân´la poarta Ta.

 

Maică a Domnului şi-a noastră,

Curată şi Preacuvioasă,

n-ai văzut oare

pe măicuţa mea?

Poate-a mers încet,

toate o dureau.

Avea un toiag

mai mare ca ea

şi se sprijinea

ca să poată duce

anii adunaţi –

nouăzeci număraţi.

Poate că era

scăpărat de stea,

pentru a vedea

pe unde păşea.

S-o fi aşezat să bea

din răcoarea albastră

din cereasca-Ţi casă.

După ce Ţi-a trecut Poarta

s-o fi întâlnit cu tata

sau cu mama ei

în cerul cu stei?

Ana o chema,

bunicuţa mea.

 

Maică a Domnului şi-a noastră,

Curată şi Preacuvioasă,

ştire ai de-o stea,

de măicuţa mea?

Că de-o vreme-ncoace

nici în vis nu-mi vine

ca să stea cu mine.

Dacă-o vezi să-i spui

doina dorului,

că mi-e drumul lin

şi gândul senin.

 

Toni Hulubei Macovei

Facebooktwitterby feather