Ghiocei
Cui să dărui, oare, ghiocei ?
Mă întreb a nu ştiu câta oară…
Cine-mi va surâde pentru ei,
Cui să dărui flori de primăvară…?!
Sunt străin aicea printre voi,
N-am iubită florile să-i dărui…
Timpul se va scurge peste noi
Şi-o să-audă plânsul fiecărui
Am în mână câţiva ghiocei,
Strânsă-ntrânşii am iubirea toată:
Oamenilor, ce să fac cu ei,
N-am să-i dărui, oare, niciodată…?!
Mirat, în semnu-i de-ntrebare,
Un biet ghiocel mi-alină plânsul,
Şoptindu-mi, ştiind ce mă doare:
“Doar inima ta ştie răspunsul.”
Inima-mi searbădă, golaşa,
Spuse cu drag privind spre ghiocei:
“Aceea îţi va fi crăiasa,
Ce c-un surâs îi ia la pieptul ei!”
Găsind-o într-o primăvară
Şi-având acelaşi ales obicei,
Azi nu ştiu pentr-a câta oară
Crăiasa îmi surâde pentru ei.
Mihai Caba
by