E arşiţă şi-i început de vară
Şi soarele-şi desfată razele-n desfrâu,
Dar i-am zărit şi-i simt cum mă-nfioară,
Macii roşii din lanurile de grâu…
Dar chiar pe-această vreme arzătoare
M-afund cu grabă prin spice pân’la brâu
Să-i dibuiesc cu mare-nfrigurare,
Macii roşii din lanurile de grâu…
I-am îndrăgit şi orişice s-ar spune,
Iubirii mele n-am cum a-i pune frâu,
Că-ntre spice ei par dulce minune,
Macii roşii din lanurile de grâu…
Îi strâng la pieptu-mi, năvalnic fremătând
Şi roşul sângeriu în lan e ca un râu,
Îi port, de-a pururi, în inimă şi-n gând,
Macii roşii din lanurile de grâu…
Vara trece, dar ei ne vor rămâne
În amintire, ca nesecat pârâu,
Multiplicaţi în fiecare pâne,
Macii roşii din lanurile de grâu…
Mihai Caba


