Cărțile sunt repetarea acelorași lucruri cu alte cuvinte.

08/07/2022

Omul prin om, o lege a libertății.

Se scurg anii prin sita trupului.

Mă lupt mult să-mi schimb trecutul și deloc viitorul.

Scriind, căutăm frumusețea. Dar ne amăgim de cele mai multe ori.

Prin mâncare a căzut omul, prin mâncare se va ridica.

Un scriitor bun e irosirea unui compozitor bun.

Picătură cu picătură se toarnă Dumnezeu în suflete.

Nimeni ca mine, eu ca fiecare.

Îmi văd clipele dușmani, știind că prin ele voi fi judecat.

Mulți se adună în numele lui Dumnezeu pentru ei înșiși.

Norocul e speranța omului leneș, iar minunea, a celui necredincios.

Toți ca mine, eu ca nimeni.

Viața guvernează în jurul greutății corpurilor.

Lipsa faptelor bune se judecă mai aspru decât faptele rele.

Voința e puterea omului.

M-a răscolit timpul, m-a ratat.

Omul începe să scrie când încetează să trăiască.

Sunt cel mai nepregătit pentru moarte, de aceea mă gândesc încontinuu la ea.

Am adormit copil și m-am trezit bătrân. Somnul timpului e nebunie.

Regret că nu am scris mai dinainte, că am pierdut timpul, că nu am făcut nimic cu viața mea. Mă simt ca și cum aș fi ucis orașe întregi. Sunt ultimul om. Miliarde de gânduri și nici o speranță.

Organizarea societății a dus la progres.

În zilele noastre, presa a luat locul istoriei, iar jurnaliștii pe cel al judecătorilor.

De-asta m-am ferit de scris, simțeam că va deveni viciu.

Cum de nu obosește Dumnezeu în om?

Credința în moarte rămâne singura religie acceptabilă.

Conștiința unei națiuni se afle în limbă.

Bucuria de a naște cuvinte, după o zi plină de gânduri avortate.

Sănătatea e atitudine.

Toate drumurile mi s-au închis, am rămas singur și trist pe cărarea spre Dumnezeu.

Cele mai adânci semne din existența unui om sunt lăsate de suferința celor dragi.

Ne-ar umple sufletul de dezamăgire știința celor viitoare.

Condiția principală a omului e jertfa; prin muncă sau durere.

A nu produce, e o crimă, pentru care ar trebui pedepsit statul, nu individul.

Orice gând al omului e corupt de subiectivism.

Democrația duce la îndepărtarea de datoria civică.

Singurul care știe viitorul e cel care deține puterea morții. Fiindcă asta e singurul viitor.

Anii au trecut cum trebuiau să treacă. Doar eu am rămas pe loc.

Cât va mai fi sinceritatea, lumea nu se va sfârși.

Cunosc atât de bine moartea, încât n-o mai înțeleg.

Ratarea te obligă să te ridici deasupra lucrurilor.

Omului care gândește numai la Dumnezeu, i se schimbă fizionomia chipului.

Legătura omului cu tărâmul de dincolo e înșelare. Totul aici, totul acum.

Cuvintele pure din gânduri impure.

Ce rar e cuvântul ce clarifică gândul.

Schimbarea omului, mai grea decât toate cele.

Fără un punct de sprijin, orice minte o ia razna.

Plutea Duhul pe ape, viața pe viață.

Treimea de viață, lumină, tărie.

Suntem condamnați la moarte, și orice altceva în afară de așteptarea execuției, e nebunie.

M-am apucat de gânduri străine, eu care nici pe-ale mele nu le pot purta.

15/07/2022

Gândul medicament.

Mi-e prezentul trecut și viitor. Am exilat fapta, trăiesc din memorie și amăgire.

M-a îmbolnăvit strada.

Vreau să demonstrez tuturor că nu pot.

Pentru a reuși, școala ar trebui să învețe elevul să fie extrem de insistent. E necesar un curs de obrăznicie.

Să pedepsim mașinile pentru accidente, să înființăm păcatul trupesc.

Prin cunoștință a căzut și Satan, și Adam.

Neputință, boală, moarte… Dar nimic că urâciunea pustiirii.

Înțelepciunea ia naștere din sufletul îndurerat.

Un înțelept susține o comunitate. Un geniu, o nație.

Starea de sănătate e o mirare, un echilibru atât de precar, încât nu ne aparține.

Munca a fost înlocuită de sport, iar rațiunea, de școală.

Fiind atât de izolat, tot ce scriu e fantezie.

Veșnic pâlpâie frumusețea în suflete.

Începutul de toamnă ce mi-a răpit ani.

Maturitatea e o transformare odioasă. Cum de-și permite timpul să ucidă atâția copii?

Suntem fiii buni ai trecutului, și părinții vitregi ai viitorului.

Pe cât de ușor a vorbi, pe atât de greu a scrie. Mai greu decât a scrie, ce e?

M-a acoperit blestemul societății.

Frumusețea unui război mondial vine din starea de egalitate între cetățeni.

Una din înșelăciunile morții e lipsa războaielor.

Mulțimea cuvintelor îneacă gândurile.

Îmi doresc să scriu neîncetat, parc-am înnebunit.

Dacă norocul ține cu cei puternici, atunci nu există.

Omul fără o activitate, își pierde frumusețea.

I s-a dat diavolului destinul lui Sisif, se zbate fără să ispășească ceva.

Nu toți cei ce umblă cu uneltele apostolilor sunt apostoli.

Câștigul fără muncă naște mândrie.

Odată publicat, jurnalul devine închisoare, nu mai ai voie să ieși în public.

A mușcat Adam din măr, dar noi simțim gustul.

Libertatea dinaintea lui Hristos.

Cunoști, ești vinovat.

Uneori mi se pare că asta e Biblia pe înțelesul meu. Scriu doar pentru mine.

Foamea, cel mai bun dascăl.

Cine se judecă pe sine, nu mai are nevoie de judecată.

Cunoscând din parte, suntem feriți de căderea lui Lucifer.

Smerenia e lacătul oricărui suflet. Ea pecetluiește tot.

Mă trag înapoi anii.

Hristos e totul sau nimic. De aceea a fost ucis. Lepădarea de sine e mai grea decât crima.

Numai poezia mai poate salva scrisul.

Ușor-ușor rămân și fără această scuză, că sunt tânăr.

Banii, devoratori ai timpului, paraziți ai sufletului.

Îmi număr zilele în pagini.

Ochii sunt prelungire de suflet.

Nimic nu are cinste ca nașterea.

Nu știm ai cui suntem, și pentru asta suntem vinovați.

Gândul la moarte mi-a adus caniculă în suflet.

Toți ceilalți nu există. Sunt numai eu, eu, eu. Și totuși, trăiesc doar pentru alții.

Religia e speranța că vom fi salvați de la moarte.

Mi-a trecut toiul, timpul s-a zgârcit cu mine.

Nu am acceptat nimic, și am pierdut totul.

Prețuiesc atât de mult timpul, încât mă închin secundelor.

Fericită ești durere, căci faci timpul să treacă atât de greu.

Cine nu suferă, se trezește cu uimire bătrân.

Totul în jur miroase a moarte, și fericirea, și tinerețea, și sufletul cu totul.

Scriu prin zbaterea nefericirii.

În inimă, viu. În suflet, pustiu.

De ce-aș întrerupe scrisul pentru a trăi?

Mi-e sufletul ciopârțit, am dreptul la pensie de handicap.

Un trup de atlet. Un suflet defect.

M-a înstrăinat timpul. Nu-mi mai aparțin.

Unde e frică, nu e Dumnezeu.

Rugăciunea omului care nu se leapădă de sine e ascultată doar de diavol.

Nu mă pot învăța nici pe mine însumi, și am pretenția să învăț pe alții.

Tăcuți, sub vremi.

Deși mă lupt în fiecare zi cu ea, nu m-a învins niciodată moartea. Mi-e glorie trupul.

Cititorii, cei ce-mi vor adăuga păcate.

Mă judecă scrisul.

O viață m-am pregătit pentru ziua de mâine.

**********************

*** despre MIHAI ZOTA***

NUME: Zota

PRENUME: Mihai

DATA NAŞTERII: 13.04.1984

STUDII: Facultatea de Electrotehnică a Universităţii Gh. Asachi, Iaşi

APARIŢII :  Omul fără vise, Editura Letras, 2022 – Memorii

DIN MINE CLIPELE PARCĂ SE RUP, Editura Hermann, 2023 – Carte de cugetări

by

Referinţă Bibliografică

MIHAI ZOTA: DIN MINE PARCĂ CLIPELE SE RUP (1)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 mai 2023