Pe drumul cunoașterii este de apreciat efortul pe care l-a făcut omul pentru a-și păstra libertatea de gândire, cu atât mai mult cu cât traseul de la necunoaștere la cunoaștere a fost și este mai sinuos, iar lupta, pentru depășirea erorilor și accederea la adevăr, mai acerbă.
Dovezile în susținerea acestei idei le găsim în plină Epocă a Renașterii ( sec.XIV-sec.XVI),
atunci când cunoașterea a cunoscut un extraordinar avânt pe toate planurile: în artă, literatură, știință, e.t.c., iar acest uimitor progres a dus la schimbarea mentalităților, a viziunii despre om și viață. În opoziție cu amploarea pe care o luase dezvoltarea culturii la acea vreme se înființează Inchiziția- un grup de instituții,tribunale ecleziastice, din cadrul Bisericii Catolice, care combătea public erezia( doctrină sau credință religioasă neoficială care ia naștere în sânul unei biserici și care constituie o abatere de la dogmele acesteia) comisă de creștini botezați, judeca,tortura,
condamna,pedeapsa capitală fiind moartea prin ardere pe rug.
Este imperios necesar să arătăm că primul titan al Renașterii este Nicolaus Copernic( 1473-1543),astronom, cosmolog, matematician,economist, preot și prelat catolic,etnic german, născut în Prusia, fondatorul astronomiei moderne și inițiatorul primei revoluții științifice. După o muncă de patruzeci de ani,a dezvoltat teoria heliocentrică a Sistemului Solar, dovedind inconsistența teoriei geocentrice, a lui Ptolemeu( conform căreia
Pământul rămânea static, iar Soarele și planetele se roteau în jurul lui) și astfel a exercitat un puternic impact în mentalitatea Evului Mediu.
Luther și Calvin au fost primii care l-au acuzat în termeni fără echivoc pe Copernic, de erezie, respingând teza heliocentrică pe motiv că aceasta contrazice cosmologia biblică.
Biserica Catolică, de teamă că va pierde adepți, va condamna în 1616 toate scrierile care sus-
țineau heliocentrismul. Copernic și-a susținut fără teamă ideile, chiar dacă ele amenințau dogma Bisericii. El a privit adevărul ideilor sale dincolo de definiție, dincolo de tradiție. Adevărul îi dădea această libertate a gândirii, această forță imensă de a rămâne vertical în ciuda tuturor amenințărilor.În 1633 clerul a cerut condamnarea lui Copernic, iar scrierile sale au fost interzise de Biserica Catolică. Copernic fusese redus la tăcere, dar ideile sale erau vii. Ideile sale purtau adevărul, activau organizând materia, veneau în conflict cu cele mai înalte cunoștințe din vre-
mea aceea, amenințau să răstoarne chiar fundamentele astronomiei medievale și să-l discredi-
teze pe Aristotel, filosoful ale cărei scrieri erau baza materiei care se preda în universități de se-
cole. Prin forța adevărului, până la sfârșitul secolului, teoria copernicană era predată în mod li-
ber de către astronomii romano-catolici.
Martorul și mai târziu victima acestor evenimente a fost GIORDANO BRUNO( 1584-1600) teolog și filosof, astronom și matematician, preot, umanist italian, care asemenea unui vulcan zguduie din temelii baza științifică și religioasă a lumii din acea vreme, prin teoriile sale care anticipează știința modernă: teoria universului infinit și teoria multiplicității lumilor.
Prin acestea el respingea astronomia tradițională geocentrică. Este important de știut că atunci, în lumina teoriei geocentrismului era citită și înțeleasă( interpretată) chiar și Biblia, devenind dogmă( în accepțiunea actuală creștină reprezintă adevărul religios stabilit de Biserică pe
temeiul revelațiunii divine) a bisericii. Iată că GIORDANO BRUNO, om al Bisericii, teolog, apoi preot dar în același timp om de știință, cu o forță de neînvins, a reușit și el să privească adevărul
dincolo de religie și de tradiție și a susținut ideile sale într-o vreme a marilor transformări, când
Biserica Romano-Catolică, cât și Bisericile Reformate afirmau cu și mai multă forță principiile rigide aristotelice și scolastice, în bătălia pe care o duceau pentru evanghelizarea Europei.
Datorită faptului că nu a renunțat nici o clipă la adevărul ideilor sale, GIORDANO BRUNO și-a aflat sfârșitul în anul 1600: a fost condamnat de Inchiziție la moarte prin ardere pe rug.
Administrația orașului Roma i-a ridicat la sfârșitului sec.al XIX-lea, la locul martiriului său, în piața ,,Campo dei Fiori”, din Roma o statuie, dedicată libertății de gândire.
În anul 1564 se năștea tot în Italia GALILEO GALILEI, un alt titan al Renașterii, fizician, matematician, filosof, astronom, savant cu un rol important în Revoluția Științifică.
Adept și susținător al Teoriei Heliocentrice a fost avertizat de către Biserică să abandoneze susținerea sa, în anul 1616. Biserica Catolică a condamnat heliocentrismul ca fiind,,fals și contrar Scripturii”. Galileo a continuat să adune din ce în ce mai multe dovezi în sprijinul teoriei
lui Copernicus( teoria heliocentrică), contrazicând doctrina oficială a Bisericii- asta în pofida faptului că era un om credincios. Considera însă că teoria heliocentrică nu era în contradicție cu Biblia, susținând că Scriptura a fost scrisă dintr-o perspectivă pământeană și că știința pur și simplu oferă o perspectivă diferită, mai exactă. Cu aceeași forță uimitoare și-a apărat din nou ideile în celebra sa lucrare ,,Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii”, publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziție, găsit ,,vehement suspect de erezie”, forțat să retracteze și și-a
petrecut restul vieții în arest la domiciliu.
Și în tot acest conflict creat de apariția acestor teorii este inedit să aflăm și părerea unui om al Bisericii, a cardinalului BELLARMINE, care în 1615 afirma :,,dacă s-ar demonstra că Pământul se învârte în jurul Soarelui, ar fi necesar să se reconsidere felul în care Scripturile tre-
buie interpretate în legătură cu acest subiect.” și ,,ar trebui să procedăm cu multă circumspec-
ție în explicarea pasajelor Scripturii, care în aparență învață contrariul, și mai degrabă ar trebui
să spunem că nu le-am înțeles…”-,,The truth the Galileo affair”- DOMINIC STATHAM
E adevărat că,,Ideile religioase nu se pot argumenta dat fiind caracterul lor divin.”- ,,Relația milenară între religie și știință- AL.FLORIN ȚENE, dar ele contribuie la educarea maselor, iar rezultatul educării depinde de capacitatea de înțelegere a omului.Dacă în sec.XV-XVI, în plină Renaștere, s-a creat un așa conflict între știință și religie( între oamenii care le reprezentau), pentru schimbarea unei teorii învechite( cea geocentrică), cu alta nouă( cea heliocentrică), dintr-o nevoie avidă de a înțelege, cu atât mai mult acum, în sec XXI, omul refuză să mai creadă fără a cerceta, dovedind că are mai mult nevoia de a înțelege.
Îmi doresc pe viitor o unitate între știință și religie, care să ajute omul la dobândirea
unei conștiințe superioare, la înălțarea lui spirituală, unitate care se poate realiza doar învățând
să privim adevărul dincolo de definiție, dincolo de tradiție, dincolo de religie.

8 iulie, 2020
ÎNSURĂȚEI, BRĂILA
MIOARA OPRIȘAN
MEMBRĂ L.S.R.

.

by

Referinţă Bibliografică

MIOARA OPRIȘAN- ADEVĂRUL DINCOLO DE DEFINIȚIE, DE TRADIȚIE, DE RELIGIE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 iulie 2020