Volum în lucru în lucru
Aici, unde Dunărea sărută Marea Neagră
Ai călcat vreodată pământul
care moare în fiecare zi,
spre a se naște iară?
O dată cu el devii tânăr,
Din ce în ce mai tânăr…
Aici, în împărăția apelor,
primești botezul frăției, al iubirii.
Aici, respiri o dată cu nuferii,
înveți să te apleci ca stuful
în adierea vântului.
În zborul păsărilor
guști din libertate.
Îmbrățișezi sălciile
în mângâierea soarelui…
Ești iubire, liniște, pace…
Aici, în paradis,
Vrei să pătrunzi cu armele?
Cu navele de război?
Ce vor spune pelicanii, cormoranii,
Egretele, lebedele?
Te-ai întrebat?
Nu deranjați liniștea!
Așa vor spune…
În liniște vi se deschide cerul…
În liniște te vor purta
în zborul lor de mulțumire.
Cum, tu nu știi
să mulțumești Creatorului
pentru iubirea Sa?
Atunci, ce știi?
Să rănești, să ucizi, să distrugi?
Or să moară de râs
până și gâștele sălbatice,
și rațele, și peștii, și puii lor…
Pământul acesta moare
în fiecare zi,
spre a se naște iubirii…
Aici, unde Dunărea
sărută Marea Marea Neagră,
sufletul tău va învăța
să îngenuncheze pe ape,
înălțându-se cu clipa eternă
până la astre.
Iar, tu, călătorule războinic,
vei primi sărutul pe inimă,
atins fiind de iubire
în veșnicie…
Aici, unde Dunărea
sărută Marea Neagră,
aici, pământul moare în fiecare zi,
spre a se naște iubirii…
Aici, nu deranjați liniștea!
Aici ești iubire, pace…
Mioara Oprișan
Membră a Ligii Scriitorilor Români



![]() |
Referinţă Bibliografică |