Nufăr, ce răsai pe ape…
Unda apei se-nfioară
De al nufărului zâmbet,
Rupt din voalul lui Calypso,
Ce îi curge alb din creștet.
Vrei s-atingi a lui petale?
Se retrage lin pe valuri
Precum nimfa înghițită
În palatu-i de sub maluri…
Poartă vântul printre plete
Parfumul țesut sub ape,
Ca un cântec, o magie,
Pe Ulise să-l adape.
Delicate nimfe-n floare,
Câtă pulbere și spuză,
Sorb din soare elixirul
Ce Ulise îl refuză.
Nufăr, ce răsai pe ape,
Îmbrăcat în stropi de rouă,
Supui tainic ghinionul,
Dăruindu-i haină nouă,
Cum Ulise își dezleagă
Trupul din furia nimfei,
Îi refuză nemurirea,
Juruind pe veci iubitei.
Unda apei se-nfioară
De al nufărului zâmbet,
Rupt din voalul Penelopei,
Ce îi curge mov din creștet…
21 iulie, București
Mioara Oprișan
by
Referinţă Bibliografică |