De vei pleca, ce lași în urma ta?
Un măr ce s-a-nălțat spre toamnă?
Un roșu trandafir de mucava?
Un gând ce ordinea răstoarnă
Sau aripi? Mii de aripi ce-mi foșnesc
Lumina…
Cuvântul l-ai semănat în glie,
Curat și sănătos a odrăslit
În limba cea română, vie,
În suflet adolescentin, școlit,
Să-nvețe prichindeii a citi
Și-a scrie.
Dospit-ai în cuvânt iubire,
Ce înflori pe ram de trandafir
Și măr. În vise presărat-ai
Un dor de stele, tainic elixir,
Foșnet de aripi, albastre aripi
De safir.
De ai plecat, lăsat-ai cântec
Colindând lumina în urma ta,
Om drag, prodigios profesor,
În inimă îți țesem amintirea,
Sobor de îngeri să-ți deschidă
Al tău zbor…
Poem dedicat dragului meu profesor de limba și literatura română,la Liceul Pedagogic din Brăila, d-lui Corneliu Basarab Filip, la trecerea sa spre astre. Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină!
Mioara Oprișan
Membră a Ligii Scriitorilor Români
byReferinţă Bibliografică |