Volum în lucru
Cu primăvara clipei
M-am molipsit de primăvară
De la sălcii, de la corcoduși,
Punându-i clipei fără grații,
Ca-ntr-o sculptură de Brâncuși,
Un pic de zbor și de vibrații.
Mă regăsesc într-o zambilă
Cu langurosu-i zâmbet mov,
Îndrăgostită fără vină,
De vântul cald, dinspre ostrov,
Ce poartă-n valuri pescărușul
Ucis de Cehov, fără milă…
Fugar, se prăbușesc în mine
Barierele clipei prezent.
În arca primăverii revine
Viața roz, gri, țopăind inocent
Bolero de Ravel pe șenile.
Voi, cei din tancuri, rachete,
Ambuscade, de ce vă temeți?
De iubirile cochete?
De primăvară, de epoleți?
Sânii de-ați supt să vă îmbete?
Știți, voi, povara unui suflet
În tresăriri cu primăvara?
Nu-i pasă de șacal, proclet,
Un el și-o ea dansează-așa
Înlănțuiți, discret balet,
În zbor topit pe-a clipei șa.
Mioara Oprișan
Membră a Ligii Scriitorilor Români
Referinţă Bibliografică |