Mi-au acoperit cocorii gândul
Rătăcit în poiana verii,
Respiră tot mai greu pământul
A toamnă, sub marama serii.
Arcușul lunii urcă spre Moisei,
Frunze-ndurerate poartă vântul,
Doruri frânte prinse-n colț de stei
Le veghează numai Domnul Sfântul.
Ploaia își trimite stropii grei
Până sus, în crucea ta, Bârsană,
Ruga ți se-nalță-ntre fuscei,
Bună maică maramureșeană.
Pace cântă molcom în izvor,
Cuibărește-n culmile domoale,
Parcă Pintea hăulește cailor,
Înfrățind păduri autumnale…
Maramureș, tot cu fruntea-n cer,
Ți-s feciorii precum dacii liberi.
Cușma toamnei, proaspăt lăicer,
Aurește munților străjeri.
În hora soarelui prin toamne
Și frații codri știu a tropoti,
Cum râde cetera din pisc spre poale
Morții, doar Tisa-n unda ei piti.
Septembrie, 2022, Maramureș
Mioara Oprișan



![]() |
Referinţă Bibliografică |