Revarsă primăvara un cântec verde
Peste pomii strălucind în floare nouă,
Ochii Săi de cer viața să dezmierde,
Când senin în crucea timpului ne plouă
Floriile cu Soare.
Omul, ca și bradul, candela-și aprinde
De cunoaște ceasul cercetării Tale,
Doar magnolia cea dulce ne cuprinde
În visare, presărându-ne pe cale
Floriile cu Soare.
Maiestos liliacul își ridică văl,
Frumusețea Ta adânc să ne pătrundă,
Cum în laudă luminii ne” ntinatul sol
Frica o destramă. Rotund ne inundă
Floriile cu Soare.
-Iisuse, privești cu inocenta-Ți fire
Când taina o alungi din floarea de cireș,
Căci nu încape frică în iubire,
Războiul, groaza, tirania au dat greș
Floriilor cu Soare.
Din ramuri de salcie covor Îți pregătim,
Pe fruntea-Ți luminată, cunună de flori.
Bucuria Ți-e poartă la Ierusalim:
-Fii ai Luminii, oameni, întâmpinăm în zori
Floriile cu Soare!
-Osana, Fiul lui David! În zi solemnă
Ne ridicăm din starea de robie,
Căci singură iubirea este demnă
De Dumnezeu și om. Martore să fie
Floriile cu Soare!
Mioara Oprișan
byReferinţă Bibliografică |