Cum să sărbătorim Duminica Floriilor când ştim că orice sărbătoare, orice zi, orice oră din viaţa creştină este însăşi viaţa Logosului întrupat?
Sărbătoarea cuprinde deodată slava, frumuseţea şi mărirea lui Dumnezeu, dar şi patimile kenozei Sale până la moartea pe cruce. De dureri şi de necazuri ştim să ne plângem şi să le respingem, dar ne ferim să preschimbăm întristările noastre, după făgăduinţa Domnului, în Bucurie: “Vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie”(Ioan 16, 24) şi iarăşi în “bucurie”(Ioan 16, 21-22) şi încă în “bucurie deplină” (Ioan 16, 24).
Cum să urmăm îndemnul de azi al Apostolului: “Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4,4)? Cum să ieşim din egoismul nostru contrafăcut care ne opreşte respiraţia, cum să ieşim în întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos cu ramuri de finic? Cum să înflorim în ziua Floriilor după cântarea psalmistului: “Dreptul ca finicul va înflori”? Cum să ne altoim mlădiţa de salcie – semnul de recunoaştere – întru asemănarea sceptrului purtat de Îngerii de lângă stejarul de la Mamvri? Cum să ieşim din hăţişul unde se ascunde vechiul Adam? Cum să ieşim din şerpuirea des-fiinţării şi să ne întoarcem în Lumina în-Fiinţării, lângă Arborele Vieţii din grădina Duhului?
Seva salciei îşi împrăştie mireasma asemenea mirului de nard cu care astăzi Maria a uns picioarele Mântuitorului – urmele indelebile ale Fiinţei – şi le-a şters cu părul capului ei (Ioan 12, 3), astfel alipindu-se la Iubirea desăvârşită. Seva aceasta sfinţită să o lăsăm să se răspândească şi până la marginile fiinţei noastre şi să ne cuprindă statura duhovnicească. Ni s-a dăruit în mâini ramura fragedă – replica fragilă – a sabiei învăpăiate a Heruvimului care păzeşte uşa interzisă. La adierea blândă a ripidei înverzite văpaia se răcoreşte şi uşa se deschide căci avem Arhiereu mare care S-a făcut pentru noi uşă, după cum Însuşi mărturiseşte: „Eu sunt uşa; de va intra cineva prin Mine se va mântui …” (Ioan 10, 9).
Să consimţim azi ca sceptrul pe care l-am primit în Biserică să ne rănească inima cu tremurul lui necreat, cu dumnezeiescul fior de Florii. Să deschidem cu curaj porţile ferecate ale inimii ca să intre Împăratul slavei căci astăzi ne vesteşte Duhul: “Nu te teme fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine la tine!”
–––––––––––––––––
Roxana CRISTIAN
Ziua de Florii
Duminică, 5 aprilie 2015
Bucuresti
 |
Referinţă Bibliografică |
Roxana CRISTIAN: POEMELE „REDUTABILE” ALE EUGENIEI ŢARĂLUNGĂ
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..