Volum în lucru
Noapte cu parfum de toporași
Noaptea-și perie cosița,
Vălurindu-și abanosul,
În tăcerea ei ocultă
Marte-și cheamă erosul…
Prin păduri, peste tăpșane,
Luna își acordă liră,
Ca o Venus mistuită
Când iubirile-i vuiră.
Dintr-un plop ce-atinge cerul
Buha-și tremură un cântec
Cu parfum, alunecându-i
Afrodisiac pe pântec.
Pe sub frunze, ochi de cer
Își rotesc albastra floare,
Înălțându-și în eter
Ștrengăreasca lor candoare.
Cioburi de oglinzi în noapte,
Aripi mici, de îngerași,
Îi stropesc visul lui Marte
Cu parfum de toporași.
Mioara Oprișan
Membră a Ligii Scriitorilor Români
Referinţă Bibliografică |