Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu
Omagierea Poetului Eugen Dorcescu
Despre opera lui Eugen Dorcescu (Timișoara, Editura Mirton, 2021 – coordonator Mirela-Ioana Dorcescu) este un volum amplu (668 de pagini), dedicat binecunoscutului Poet timișorean la împlinirea a 50 de ani de la debutul său absolut. În urmă cu jumătate de veac, susținut de celebrul Al. Philippide, care i-a trimis o scrisoare de recomandare nu mai puțin renumitului Ștefan Bănulescu, Eugen Dorcescu a debutat în revista „Luceafărul” din București.
Câteva evenimente editoriale din 2020 au omagiat, de asemenea, scriitorul timișorean la împlinirea a 50 de ani de activitate literară: o amplă antologie de autor, de 286 de pagini, publicată în Spania – Eugen Dorcescu, Elegías Rumanas, Obra reunida, Selección del autor, Editorial ARSCESIS, La Muela (Zaragoza), 2020. Traducción y edición crítica: Coriolano González Montañez; Biobibliografía y selección de opiniones críticas: Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu; și două volume din Jurnalul Poetului: Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal (1991-1998), Ediție îngrijită, Selecție de texte, Prefață și Note de Mirela-Ioana Dorcescu, Editura Mirton, Timișoara, 2020 (537 pagini) și Adam. Pagini de jurnal (2000-2010), Ediție critică de Mirela-Ioana Dorcescu, Editura Mirton, Timișoara, 2020 (550 pagini).
Un loc cu totul aparte în omagierea Poetului Eugen Dorcescu, cetățean de onoare al Timișoarei din 1 august 2014, îi revine campaniei de presă, desfășurate de ziarul „Timișoara” care, de aproape un an (din martie 2020), publică, săptămână de săptămână, în paginile de cultură de vineri, comentarii, interviuri, poezii ale Maestrului etc., din inițiativa și sub veghea redutabilului jurnalist și scriitor Petru Vasile Tomoioagă. De altfel, multe reviste de cultură din Banat, Oltenia, Transilvania, Moldova, dar și din capitală ori din străinătate, publică, de asemenea, cu o notabilă ritmicitate, creațiile poetice și eseistice ale lui Eugen Dorcescu, precum și studii critice referitoare la opera sa („Banat”, „Orient latin”, „Coloana infinitului”, „Orizont”, „Anotimpuri literare”, „Paralela 45”, „Banatul azi”, „Meridianul Timișoara”, „Portal Măiastra”, „Viața Românească”, „Reflex”, „Almăjul”, „Vatra veche”, „Discobolul”, „Banchetul”, „Națiunea”, „Luceafărul”, „Tabor”, „Alba Iulia cultural”, „Caligraf”, „Confluențe literare”, „Armonii culturale”, „Melidonium”, „La Punkt”, „Tibiscus”, „Nautilus”, „Gândacul de Colorado”, „Observatorul” etc. etc.).
Fiind concepută ca necesar adaos la volumul omagial 75, intitulat, în spirit barthian, Despre Eugen Dorcescu (Ediţie coordonată şi îngrijită de Mirela-Ioana Borchin, Timișoara, Editura Mirton, 2017), această nouă carte reunește o biobibliografie actualizată, trei interviuri recente și o consistentă crestomație critică (noiembrie 2014 – decembrie 2020), crestomația fiind alcătuită din 85 de articole (cronici, eseuri, note de lectură, studii), aparținând unor exegeți mai vechi sau mai noi ai lui Eugen Dorcescu, din România și din Spania. Îi voi enumera pe coautorii mei în ordine alfabetică: Cezarina Adamescu, Silvia-Gabriela Almăjan, Veronica Balaj, Vasile Barbu, Luis León Barreto, Livius Petru Bercea, Elisabeta Bogățan, Iulian Boldea, Preot dr. Ioan Bude, Lucian Bureriu, Zenovie Cârlugea, Iulian Chivu, Marian-Cătălin Ciobanu, Radu Ciobanu, Anișoara-Violeta Cîra, Petre Don, Luis Sanz Irles, Mircea Lăzărescu, Ticu Leontescu, Daniel Luca, Maria Cinta Montagut, Coriolano Gonzáles Montañez, Laurențiu Nistorescu, Maria Nițu, Marian Odangiu, Mariana Pâșlea, Ana Pop Sîrbu, Ion Pop, Preot dr. Ionel Popescu, Florin-Corneliu Popovici, „Portal Măiastra”, Adrian Dinu Rachieru, Ana-Maria Radu, George Roca, Alexandru Ruja, Miron Scorobete, Constantin Stancu, Theodor Talianu, Cristina Temu, Marius Terchilă, Preot Horia Țâru și Cornel Ungureanu. Împreună, am scris o carte, de format mare, care însumează 668 de pagini. Textele de pe coperta a IV-a aparțin scriitorilor Radu Ciobanu, Zenovie Cârlugea și Șerban Foarță. Coperta I reproduce un portret al Poetului, semnat de artistul plastic Mihai Cătrună. Realizarea tipografică poartă amprenta maestrului Mircea Tonenchi și a echipei sale de la Editura Mirton: director Delia Mocan, tehnoredactor Ladislau Szalai, designer Diana Szebenyi.
Prezenta culegere de texte critice, publicate online sau în reviste tipărite în ultimii șase ani, se plasează în continuarea sintezei realizate de Sorina Ianovici-Jecza și Olimpia Berca, în volumul Poezia lui Eugen Dorcescu, comentată de… Crestomaţie critică, Editura Brumar, Fundaţia Triade, Timişoara, 2009, care beneficiază de actualizări succesive, până în 2010 (v. ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura online Semănătorul, 2011; ediția a III-a, revăzută și actualizată, Editura online Calameo, 2013). Exegeza operei dorcesciene s-a extins și datorită unor texte critice sau interviuri publicate, în această perioadă, sub formă de carte (Constantin Stancu, Abisul de lângă noi sau o călătorie iniţiatică alături de Eugen Dorcescu, Ebook, Editura Hatzegworld, 2010; ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, 2013; Mirela-Ioana Borchin, „Etern, într-o eternă noapte-zi”, Editura Mirton, Timișoara, 2016; Idem, Primăvara elegiei, Editura Mirton, Timișoara, 2017; Idem, Hermeneia, Editura Mirton, Timișoara, 2019; Horia Țâru, Poetul timișorean Eugen Dorcescu, Editura Partoș, Timișoara, 2019).
În ansamblu, acest volum omagial, inevitabil heteroclit, dar respectând evidente standarde valorice, are și caracterul unui util instrument de lucru pentru orice viitor cercetător al creației dorcesciene, oferind un tablou polimorf și elocvent al interesului suscitat recent de scrierile importantului scriitor român, tratate cu seriozitate, competență și eleganță, în texte critice exemplare.
După cinci decenii de activitate literară, desfășurată ca Poet, cercetător de prim rang în Poetică, prozator, traducător, eseist și, nu în ultimul rând, editor de renume, Eugen Dorcescu, parcurgând cercul ascensional din spirala rezervată lui de un destin existențial-artistic unic și inconfundabil, revine acasă. Dar nu în Stroieștiul copilăriei, ci în „natalul Montségur” (cum declară un stih al său), într-un spațiu european occidental, căruia a ajuns să îi aparțină axiologic, prin metafizica și modernitatea operei sale (v. Ciprian Valcan: asemănarea dintre Eugen Dorcescu și poeții metafizici englezi; Virgil Nemoianu: raportarea la T.S. Eliot; Mirela-Ioana Dorcescu, la E. A. Poe; F.- C. Popovici, la J. P. Sartre ; A.S. Robayna: încadrarea poetului român în tradiția sublimului și în modernitatea occidentală; I. Chivu: exprimarea convingerii că Eugen Dorcescu acordă poeziei românești o șansă spre universalitate; Rosa Lentini: considerarea lui drept cel mai european dintre poeții români în viață etc.).
Talentul, erudiția și fidelitatea lui Eugen Dorcescu față de marea literatură română, ca și ecourile europene pe care nu obosim să le subliniem (incluzând și aici comentarii ale scriitorilor spanioli, pe care le-am tradus în acest scop) ne îngăduie să îl prezentăm astăzi drept spirit enciclopedic (M. Terchilă), personalitate echivalentă cu o „instituție culturală” (Ioan Iovan), un poet de geniu (S. Dănilă), care caută, ca homo religiosus, valorile spirituale (C. Ungureanu), adresând somații profunzimilor lumii (I. Boldea), cu conștiința trăirilor sale metafizice (Al. Ruja). Făcând onoare literelor din țara sa (Luis León Baretto), Eugen Dorcescu este Poet „chiar și atunci când traversează bulevardul” (L. Bureriu), fiindcă „nu dezertează niciodată de la statutul său onto-axiologic” (Z. Cârlugea), ci înaintează mereu „spre Civitas Dei” (Elisabeta Bogățan), parcurgând „drumul inițiatului” (C. Stancu), întrucât el face parte din categoria celor aleși, dar nu oricum, ci „prin impact, aidoma lui Noe, lui Moise, Sfântului Apostol Pavel” (Pr. dr. Ioan Bude).
Despre Eugen Dorcescu ca autor de jurnal s-au pronunțat, de asemenea, numeroși literați. Se reține din textele lor reunite faptul că Eugen Dorcescu a scris, „axiomatic” (Silvia-Gabriela Almăjan), „năucitor” (Z. Cârlugea) și „răvășitor” (L.P. Bercea), un „jurnal căruia îi va merge buhul” (F.- C. Popovici) și pe care, după criteriul elevației, I. Chivu îl alătură celor semnate de Maiorescu, de Argetoianu, de Rebreanu, cu observația că Jurnalul lui Eugen Dorcescu transcende ființa și tinde spre un liman de lumină sacră, spre ideea absolută… Așa cum observam cu un alt prilej, împreună cu antologia Nirvana. Cea mai frumoasă poezie (2015), Jurnalul lui Eugen Dorcescu alcătuiește acea operă totală – „exhaustivă, rotundă, impenetrabilă pentru comentarii, definitivă”, la care a râvnit și pe care o binemerită marele scriitor timișorean.
Coriolano Gonzáles Montañez, celebrând opera lui Eugen Dorcescu, ne avertizează că, în acest moment aniversar, nu putem face abstracție de existența celui sărbătorit. E bine că ne-a atras atenția. Totuși, noi n-am pierdut o clipă din vedere omul onest, blând, aristocrat, nobil, prietenos, credincios, moral, înțelept, pătruns de duhul Ecclesiastului „până în măduva oaselor”. Cel despre care Pr. Ionel Popescu afirma că numai credința i-a luminat cărările vieții, ajutându-l să iasă biruitor din nu puținele încercări prin care a trecut.
Suntem onorați să anunțăm și să recomandăm apariția unei cărți monumentale, rarisime, prin amploare și profunzime, prin fondul ideatic și varietatea formulelor de abordare, prin rigoare, stil și acribie, în literatura română contemporană. În numele tuturor celor ce au pus umărul la acest proiect omagial, îl felicit pe sărbătorit și îi doresc să își continue zborul înalt în poezie, să trăiască ani mulți și fericiți, cu sănătate și inspirație, întru slujirea lui DUMNEZEU și a literaturii.
by