MONICA M. CONDAN

ÎNȚELEPCIUNE CONDENSATĂ

Se ştie că cel mai preţios dar, pe care-l putem oferi cuiva, este timpul. Astfel, întâlnirile, online sau in praesentia, cu scriitorii Eugen Dorcescu şi Mirela-Ioana Dorcescu, precum şi cu colegii Şcolii de literatură ,,Eugen Dorcescu-80” au constituit, pentru noi toţi, sunt convinsă, momente de intensă trăire, de mulţumire sufletească şi, mai ales, de recunoştinţă. De aceea, rezultatele nu au întârziat să vină.
Cartea Marianei Anghel, VIAȚĂ ȘI OPERĂ. DIALOG CU POETUL EUGEN DORCESCU, apărută la Editura Eurostampa, Timişoara, 2022, este o veritabilă bijuterie editorială. De la o primă privire se remarcă grija pentru fiecare amănunt. Lucrarea este foarte bine gândită în ansamblul ei, de la elementele de paratext, până la conţinutul bogat şi captivant al textului propriu-zis.
De mare impact este imaginea de pe coperta 1: ,,Dudul lui Zaheu”. Copacul bătrân, rămuros, exprimând forţa, energia, puterea, longevitatea, ocupă cea mai mare parte a copertei. Verdele intens, compact, nu lasă să se remarce decât pe alocuri frunzele lui, care sunt reprezentate prin verde crud, dar şi câteva frunze îngălbenite, care sugerează că se apropie toamna, toamna vieţii. E precum un puternic cavaler în armură, căruia i se văd totuşi rănile, dobândite în lupta cu vicisitudinile vremii. Imaginea este sugestivă ca o posibilă configurare a personalităţii celui intervievat pentru cititorul atent. În armonie, dar cu un alt mesaj, este coperta IV: alături de fotografia tinerei autoare şi de cascada frunzelor de un verde smarald, sunt citate definitorii din materialele scrise de Mariana Anghel despre Poet şi opera Domniei sale, încercându-se o prezentare de ansamblu a interlocutorului. Iată câteva exemple: ,,El este Poetul care a scris despre o lume în care şi pentru care Dumnezeu există”; ,,Opera lui are vocaţia universalului”; ,,Citindu-i versurile, în română sau în traduceri, este imposibil să nu le intuieşti valoarea, să nu te regăseşti în trăirile, în spaimele, în căutările, în căderile şi în vibraţiile mistice ale poetului” etc. Este o dovadă clară că Mariana Anghel este o bună cunoscătoare a creaţiei dorcesciene în ansamblul ei. Putem afirma despre cele două coperte că pun în lumină întreaga lucrare, îndemnând cu stăruinţă la citirea ei. De mare însemnătate este aşezarea fotografiei scriitorului Eugen Dorcescu la deschiderea cărţii, fiind important pentru cititor să cunoască imaginea celui cu care dialoghează autoarea. Totodată Precuvântarea-argument şi motto-ul: ,,Cântă şi mergi mai departe, la capătul drumului te aşteaptă Dumnezeu” (Sfântul Augustin) intensifică interesul pentru lectură şi orientează cititorul spre înţelegerea etapelor interviului.
Prima secvență a acestuia, cea pregătitoare, este o descriere, cu valoare autonomă, a universului în care se va desfăşura discuţia, punctând câteva detalii relevante: ,,încăpere amplă cu ferestre spre Răsărit”, ,,o masă cu laptop, cărţi, un teanc de hârtie albă, două ceşti de cafea, două pahare de apă minerală” şi ,,Poetul care aşteaptă răbdător” prima întrebare. Avem astfel o schiţare directă a profilului lăuntric al interlocutorului, care încurajează prin atitudinea sa desfăşurarea unui dialog sincer, amical.
Tema interviului este deja cunoscută din titlu, ca urmare chestionarul este formulat în urma unei documentări serioase. Se cunoaşte că întrebările sunt în strânsă legătură cu răspunsurile, în consecinţă calitatea lor determină răspunsuri valoroase. Toate acestea le putem constata pe întreg parcursul interviului. Prima întrebare este de asemenea bine aleasă, pentru că se referă la evenimentele recente din viaţa Poetului, cele ale anului 2022, prilejuite de frumoasa lui aniversare. Se menţionează atât întâlnirea online a Şcolii de literatură ,,Eugen Dorcescu-80”, cât şi amplul eveniment de la Biserica Ortodoxă din Piaţa Dacia, unde s-au lansat două volume omagiale şi ediţia de colecţie a revistei de cultură ,,Coloana infinitului” dedicată Poetului, şi unde au participat numeroși iubitori ai scrierilor dorcesciene. Dorim şi noi să amintim cât mai multe din aceste momente aparte, pentru că au rămas încă vii în sufletul nostru, al participanţilor, cum ar fi şi întâlnirea de la Universitate, cu o serie de lansări de carte, urmată de o agapă la un local din Campusul studenţesc. Apoi vernisajul: ,,Synaisthesis. Emil Grama-eseu plastic la poezia lui Eugen Dorcescu”, festivitatea de la Uniunea Scriitorilor, lansarea volumului ,,Leviatanul. Poeme uitate”, de mare şi răscolitor impact, campania omagială a ziarului ,,Timişoara”, prin redactorul-şef Petru Vasile Tomoiagă, care a publicat săptămânal articole din şi despre opera Poetului, la fel şi emisiunile TV sub genericul ,,Art Nova”. Şi nu în ultimul rând scrisoarea Părintelui Ioan Selejan, Mitropolit al Banatului, care pecetluieşte importanţa întregii opere a Poetului.
Apreciem suita de întrebări din ce în ce mai complexe, formulate foarte abil, vizând: platforma estetică şi existenţială care l-a susţinut pe Poet pentru a munci pe mai multe planuri, prezenţa divină, resimţită la elaborarea poeziei mistice, în comparaţie cu Vasile Voiculescu, raportarea ca poet la receptarea operei sale, unitatea între viaţa unui scriitor şi crezul său spiritual, tematica poeziei lui, sursa de inspiraţie a poeziei sacre şi profane, traducerea operei în limba spaniolă, cărţile de proză, eseistică şi critică literară, factorii ce alterează confirmarea literară, valorificarea editorială a manuscriselor în an aniversar şi la care şi-a adus o contribuţie decisivă Doamna Mirela-Ioana Dorcescu, soţia providenţială.
Răspunsurile-confesiune ample şi detaliate, încărcate de înţelepciune, sunt un dar de preţ pentru cititori, dovedind o autocunoştere profundă, introspecţia fiind calea adevăratei cunoaşteri; este o îndatorire primordială a fiecărui om să se cunoască pe sine, să ştie încotro merge şi unde vrea să ajungă. Ce bună alegere reprezintă citatul din Sfântul Augustin!
Concepţiile formate de-a lungul anilor surprind şi fascinează cititorul, la fel de uimită şi încântată rămânând şi autoarea Mariana Anghel. Identificându-şi darul primit, Poetul a încercat să-l desăvârşească prin studiu ,,vieţuind în şi întru spirit”: ,,Am aşteptat, constant, continuu, clipa de graţie, când eul creator dorea să se exprime… Este o aşteptare mai mult decât activă. E veghetoare… Stând zilnic la masa de scris şi de învăţătură… Nu am pus pe hârtie niciun stih neinspirat, netrăit”. Idei demne de reţinut şi urmat pentru discipolii săi. În legătură cu raportarea ca poet la receptarea operei sale, răspunsul este la fel de sincer şi direct: ,,Eu nu ţin cu tot dinadinsul să fiu cunoscut de ceva sau cineva… Tot ce doresc, în adâncimea şi în esenţialitatea fiinţei mele empirice şi estetice, este să fiu recunoscut, omologat, de arta literară, în superioara (şi necruţătoarea) ei specificitate”. Trăinicia unei opere literare este dată de ,,cantitatea de Fiinţă/fiinţă absorbită. Obsesia Fiinţei conferă poeziei de factură spirituală nobleţe şi anvergură”. Pentru Poet ,,fiinţa este sinteza de nepătruns dintre viaţă şi moarte”… Apoi: ,,arhitema poeziei mele este fiinţa în relaţia ei misterioasă cu Fiinţa”. Şi Poetul continuă: ,,Numai ce este perisabil are succes…creatorii geniali, fiind mai întâi duh, apoi trup, ies de sub stăpânirea timpului. Ei nu au succes, Ei SUNT! Ei SUNT. Şi ATÂT!… Ei stau lângă fiinţa unui neam, a unei seminţii. Într-un anume fel, ei sunt chiar fiinţa acelui neam, sublimată în texte şi în existenţe simbolice… succesul trece, Fiinţa rămâne”. Am reprodus aceste ,,judecăţi de constatare” pentru a evidenţia profunzimea, temeinicia şi originalitatea conceptelor sale legate de actul creaţiei, de receptarea şi confirmarea literară, de soarta operei unui scriitor supusă probei timpului. De asemenea, trebuie puse în lumină concluziile unui critic avizat, în ceea ce priveşte comentariul literar, în care cei doi actanţi, autor şi critic, se confruntă cu aporia: sensul trăit de unul şi sensul receptat de celălalt. Iar ideea legată de spiritul ,,cărţii nescrise”, pe care Eugen Dorcescu a încercat o viaţă să o scrie şi care va rămâne nescrisă, fascinează: ,,Fiecare scriere a mea şi toate la un loc s-au străduit şi se străduiesc să aproximeze statura metafizică, evanescentă a cărţii nescrise. Ca urmare, simt o oarecare împăcare, zicându-mi că, la întâlnirea cu Stăpânul (…), voi arăta că nu am irosit, chiar de tot, talantul primit”.
Înainte de final, Mariana Anghel plasează poemul recent ,,Octombrie” , ,,poemul poemelor”, care este ,,dincolo de bine şi de rău”, ,,dincolo de suferinţă şi de fericire”, introducând astfel versuri inedite în textul cărţii, cuvinte arhaice care amintesc de Dosoftei, de la prima tipărire a Psaltirei lui în versuri împlinindu-se 300 de ani. Concluzia finală se identifică cu a oricărui cititor empatic: ,,Am sentimentul, pe cât de real, pe atât de copleşitor, că sunt contemporană cu unul dintre clasicii poeziei moderne româneşti. Că, citindu-vă versurile, fie din stihurile biblice, fie din poemele originale, le regăsesc vizionare, pline de dramatism şi pulsând de viaţă. Poemele din Nirvana, Aproapele, Poemele Bătrânului, Leviatanul, şi nu doar ele, emană o vitalitate uriaşă, o incandescenţă a vârstei spirituale, lăuntrice, care ignoră cu totul viaţa condiţionată de ritmurile ei biologice. Chiar şi dincolo de limitările timpului şi ale vremurilor, viaţa continuă, opera continuă. Viaţa şi opera, nedespărţite, continuă…”
Interviul cuprins în cartea Marianei Anghel va fi cu siguranţă inclus între materialele document despre Poetul Eugen Dorcescu, fiind foarte important pentru cunoaşterea directă a profilului literar profund al acestuia. Dialogul induce ideea corectă că Poetul, prin conduita, cuvintele şi scrierile sale, este departe de a dori o glorie efemeră, el se ridică smerit spre Sursă, fiind o lumină investită cu vibraţia sublimului.

by

Referinţă Bibliografică

MONICA M. CONDAN, ÎNȚELEPCIUNE CONDENSATĂ/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 aprilie 2023