Noaptea-aceasta fără tine-a fost pierdută,
stelele tăcute n-aveau niciun sens,
simt că am pierdut și ultima redută
și că orologiul bate-n contrasens.
Doar gândul că exiști el, totuși, m-a stârnit,
și-am început o nouă poezie,
visez la părul tău, ce parcă e cernit
și văd penelul ce-i pornit a scrie.
Cerneala s-a sfârșit, creionul e aici,
îl iau rapid să îmi notez o strofă
continui să mă-ntreb de ce ești tu „arici”
când nu ai ca și el aceeași stofă…
14.11 2020
by