Nașterea Maicii Domnului – Harul Veșniciei
Nașterea Maicii Domnului este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 8 septembrie, fiind prima sărbătoare importantă de la începutul Anului Nou bisericesc (1 septembrie-31 august).
Potrivit tradiţiei iudaice, în ziua de 1 septembrie, Dumnezeu a început lucrarea de creare a lumii şi tot în această zi, Mântuitorul a pus început activităţii Sale de propovăduire a Evangheliei.
Anul bisericesc stă sub ocrotirea Maicii Domnului.
Pe data de 1 septembrie este sărbatorit Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul („cel Mic” sau „cel Smerit”) părintele erei creştine, născut în anul 470 în Sciţia Mică și lui îi datorăm numerotarea anilor „erei noastre” începând cu naşterea lui Iisus.
Nașterea Sfintei Marii, Maica Domnului, în ziua de 8 simbolizează veşnicia, cifra 8 fiind considerată a veșniciei, semnul infinitului (Universului).
Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul al II-lea, oferă mai multe amănunte despre originea şi copilăria Maicii Domnului.
Provenind din cuvântul ebraic „Aia”, Maria se tâlcuieşte „Doamna”, dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi şi de străveche origine egipteană, din verbul „mri / a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic „am”, deci, „cea draga”, „cea iubita”.
Sfânta Scriptură ne dă știri sumare în legatură cu nașterea și copilaria Maicii Domnului. Cele mai multe știri despre aceste momente din viața sa sunt consemnate de scrierile apocrife și de Tradiție.
Din Sfânta Scriptură rezultă că Sfânta Fecioară era din neamul lui David (Ps. 131, 11 ; Matei 21, 9; Luca 1, 32; Romani 1, 3 etc.). După tradiție, părinții săi se numeau Ioachim-Eli, Eliachim (Luca 11, 23) și Ana.
Ei locuiau în orașul Nazaret din Galileea. Nazaretul, care înseamă floare, lăstar, primea, așadar, floarea „făgăduită de Dumnezeu protopărinților nostri, Adam și Eva, în rai”, lăstarul răsărit din rădăcina lui David, pe Sfânta Fecioară Maria (Isaia 11, 10).
Aceștia, deși înaintați în vârstă, s-au rugat cu tărie la Dumnezeu, pentru a avea un prunc. Tradiția spune că ruga lor a fost ascultată și că Dumnezeu le-a trimis pe Îngerul Gavriil să le vestească cel mai de preț dar, un prunc, ales al Domnului, pe care au botezat-o Maria, un nume foarte obișnuit la evrei(Luca 1, 27).
Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea in biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) si Adormirea Maicii Domnului (15 august) sunt cele patru mari sărbători creștine închinate Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.
Despre tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria, se spune că femeile care își doresc un copil, sunt ascultate atunci când se roagă Maicii Domnului pentru acest dar.
Ziua de 8 septembrie, Sfânta Maria Mică (în credința populară), sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vară și toamnă, momentul în care se dă startul lucrărilor agricole de toamnă și momentul în care noul anotimp începe să își reintre în drepturi. În această sărbătoare se aprinde candela în dreptul icoanei Maicii Domnului și se lasă să ardă pe tot parcursul zilei.
Semnificația numelui MARIA
Maria – este un nume pentru care s-au avansat multe variante etimologice.
În aramaică, Maryam înseamnă „doamnă”, „stăpână”.
După Fericitul Ieronim (traducătorul Vulgatei), care-l explică prin limba ebraică, numele s-ar compune din mar (picătură) + yam (mare), deci „picatură [de apa] de mare”.
În latină, maris (de unde și stella maris – „steaua marii” – de mai târziu, celebra denumire a Fecioarei (în imnologia apuseană).
Dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi și de origine egipteană, provenind din verbul mri, „a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic – „am”, deci „cea dragă” (cea iubită).
Tâlcuirea numelui Maria
Provenind din ebraicul „Aia”, Maria se tâlcuiește „Doamnă”, fiindcă ea domnește și stăpanește peste zidirea cerească și pământească, la fel ca Maica lui Dumnezeu.
Altă tâlcuire a cuvântului Maria este „luminare”, după Sfântul Grigorie al Neocezareii, care spune: „Căci Maria, cea aleasă, se tâlcuiește luminare”, de vreme ce etimologia își are izvorul în lumina cea curată și este, precum zice Împăratul Solomon: „strălucirea luminii veșnice”, ca desăvârșire a înțelepciunii.
Maria este chipul bunătății și harul lui Dumnezeu.
Ea a primit puterea de la Tatăl, ca fiică a Lui, de-a săvârși pe Pămant ca Maică, ceea ce Dumnezeu săvârșește în cer ca Tată.
Ea a luat înțelepciunea de la Fiul, ca Maică a Lui să meargă pe calea ce unește cerul cu Pământul și pe Dumnezeu cu omul.
A luat bunătatea si harul de la Duhul Sfânt, ca mireasă a Lui să împartă tuturor creaturilor, cerești și pământești, darurile și harurile ei duhovnicești.
Alte numiri dăruite Maicii Domnului
În Biserica Ortodoxa, Sfânta Fecioară Maria este cunoscută sub numele de Maica Domnului, iar în cultul creștin întâlnim numirile: Preasfântă, Preacurată, Preabinecuvântată, Slâvita Stăpâna Noastră, de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioară Maria.
Fecioara Maria este lăudată ca „cer tainic în care Dumnezeu, luând trup, a coborât pentru a locui în ea”.
Este „vas în care dumnezeiasca mână este păstrată”, „munte umbrit al Mântuitorului”, „masa care poartă îndestularea milostivirilor”, „candela de aur și luminoasă a Raiului”, „rug aprins care arde fară mistuire”, „temelia lumii”, „scară cerească”, „odrasla pomului celui de viață purtător”, „picătura care risipește mânia lui Dumnezeu”. Aceste expresii ne descoperă rolul de mijlocitoare al Maicii Domnului.
Maica Domnului este cunoscută și sub numele de „Mireasă” a Fiului lui Dumnezeu, indicând disponibilitatea totală și puritatea iubirii feciorelnice, când Îl primeste în sine.
Astfel „Fecioara” nu e numai Maică, ci și Mireasă Lui.
Ea se face Maica Domnului și Fiul lui Dumnezeu, dar numai pentru că se face Mireasa Lui și crede că El a ales-o, că a binevoit să se faca Mirele ei.” – Parintele Dumitru Staniloae
*La mulți ani binecuvântați creștinilor cu numele MARIA și derivatele acestuia!
Maria Filipoiu – poet, exeget, jurnalist UZPR
by