Nașterea Maicii Domnului – Simbolul Veșniciei
Nașterea Maicii Domnului este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 8 septembrie, fiind prima sărbătoare importantă de la începutul Anului Nou bisericesc (1 septembrie-31 august).
Potrivit tradiţiei iudaice, în ziua de 1 septembrie, Dumnezeu a început lucrarea de creare a lumii şi tot în această zi, Mântuitorul a pus început activităţii Sale de propovăduire a Evangheliei.
Anul bisericesc stă, astfel, sub ocrotirea Maicii Domnului.
Pe data de 1 septembrie este sărbatorit Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul („cel Mic” sau „cel Smerit”) părintele erei creştine, născut în anul 470 în Sciţia Mică și lui îi datorăm numerotarea anilor „erei noastre” începând cu naşterea lui Iisus.
Nașterea Sfintei Marii, Maica Domnului, în ziua de 8 simbolizează veşnicia, cifra 8 fiind considerată a veșniciei, semnul infinitului (Universului).
Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-creştină din secolul al II-lea, oferă mai multe amănunte despre originea şi copilăria Maicii Domnului.
Provenind din cuvântul ebraic „Aia”, Maria se tâlcuieşte „Doamna”, dar numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi şi de străveche origine egipteană, din verbul „mri / a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic „am”, deci, „cea draga”, „cea iubita”.
Sfânta Scriptură ne dă știri sumare în legatură cu nașterea și copilaria Maicii Domnului. Cele mai multe știri despre aceste momente din viața sa sunt consemnate de scrierile apocrife și de Tradiție.
Din Sfânta Scriptură rezultă că Sfânta Fecioară era din neamul lui David (Ps. 131, 11 ; Matei 21, 9; Luca 1, 32; Romani 1, 3 etc.). După tradiție, părinții săi se numeau Ioachim-Eli, Eliachim (Luca 11, 23) și Ana.
Ei locuiau în orașul Nazaret din Galileea. Nazaretul, care înseamă floare, lăstar, primea, așadar, floarea „făgăduită de Dumnezeu protopărinților nostri, Adam și Eva, în rai”, lăstarul răsărit din rădăcina lui David, pe Sfânta Fecioară Maria (Isaia 11, 10).
Aceștia, deși înaintați în vârstă, s-au rugat cu tărie la Dumnezeu, pentru a avea un prunc. Tradiția spune că ruga lor a fost ascultată și că Dumnezeu le-a trimis pe Îngerul Gavriil să le vestească cel mai de preț dar, un prunc, ales al Domnului, pe care au botezat-o Maria, un nume foarte obișnuit la evrei(Luca 1, 27).
Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea in biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) si Adormirea Maicii Domnului (15 august) sunt cele patru mari sărbători creștine închinate Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.
Despre tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria, se spune că femeile care își doresc un copil, sunt ascultate atunci când se roagă Maicii Domnului pentru acest dar.
Ziua de 8 septembrie, Sfânta Maria Mică (în credința populară), sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vară și toamnă, momentul în care se dă startul lucrărilor agricole de toamnă și momentul în care noul anotimp începe să își reintre în drepturi. În această sărbătoare se aprinde candela în dreptul icoanei Maicii Domnului și se lasă să ardă pe tot parcursul zilei.
Maria Filipoiu
by