Nicholas Dima, despre aici și dincolo, dar mai ales despre calea dintre acestea

Florentin Smarandache

 

L-am reîntâlnit recent pe Nicholas Dima, fostul deținut politic în România comunistă, jurnalistul destoinic, profesorul cu reputație impecabilă — cu doctorat în geografie obținut nu oriunde, ci la ditamai Universitatea Columbia din New York —, la o sărbătoare românească în călduroasa Arizonă, la Tucson.

Un om ca o istorie umblătoare, de un caracter extrem de rar, cu un car de carismă. Mi-a dăruit una dintre cărțile domniei-sale, printre puținele care nu-mi căzuseră în mână până atunci. O carte cu un titlu tulburător (“The Purpose of Life”[1] – Sensul vieții) și, aveam să aflu curând, cu un conținut pe potrivă de tulburător, prin întrebări, prin exemplificări, prin răspunsuri. Îi cunoșteam, deci, studiile temeinice pe teme de geopolitică, interesul pentru mai binele României, dar și mărturiile din închisorile comuniste, iar tematica pe care darul primit o anunța mi-a produs nu puțină surpriză.

O biografie ieșită din comun

Nicholas Dima s-a născut în urmă cu aproape nouă decenii într-un sat nu departe București. Pe motive ideologice, a fost exmatriculat de la Institutul Politehnic București în 1956, condamnat la doi ani de închisoare corecțională și perindat întru reeducare la penitenciarele din Timișoara, Jilava, Aiud și Gherla. După eliberare, absolvă Facultatea de Geografie-Geologie de la Universitatea din București, rămânând în permanență cu dorința ascunsă de a evada din spațiul opresiv al orânduirii socialiste. Intenția îi reușește în cele din urmă și, în 1969, după un timp petrecut într-un lagăr de refugiați din Austria, se stabilește în Statele Unite. Aici, își continuă studiile, absolvă un masterat, iar apoi obține titlul de doctor în geografie, în 1975.

Este binecunoscută intensa sa activitate jurnalistică la Radio “Vocea Americii“ (1975-1985; 1989-2001), unde s-a preocupat cu ardoare și implicare de evoluția situației din țara natală și, în general, din spațiul supus “Imperiului Răului“, cum era numita Uniunea Sovietică, demascând vehement, cu fiecare ocazie, la microfon, dar și fără microfon, atrocitățile totalitariste, iar, apoi, după căderea comunismului, avertizând asupra derapajelor și pericolelor post-socialiste, susținând fără rezerve integrarea României în structurile occidentale, mereu optimist într-o schimbare reală a României.

Este mai mult decât remarcabilă bogata sa activitate profesorală, desfășurată în Statele Unite, la William Patterson College (din New Jersey), la US Army “John F. Kennedy” Special Warfare Center and School (de la Fort Bragg, Carolina de Nord), la Naval War College (din Newport, Rhode Island), la Institutul “William R. Nelson Institute” de pe lângă James Madison University (din Harrisonburg, Virginia), dar și în țări africane, în capitala Etiopiei, la St. Mary’s University College, și în Republica Djibouti, la Djibouti University. A  conceput, gestionat și livrat cursuri și seminarii de specialitate în studii europene, studii socio-politice globale și comunicare internațională. Pe lângă cărțile de specialitate în aceste domenii, a elaborat manuale, îndrumare, paradigme și module de predare — între care amintim “Eastern Europe: An Area in Crisis” / “Europa de Est: o zonă în criză”, “The Soviet Political Upheaval of the 1980’s”, / “Răsturnările politice sovietice a anilor 1980” sau “Breaching Barriers of Cross Cultural Communication”/ “Spargerea barierelor comunicării interculturale” —, care au fost utilizate de universități, școli și institute americane prestigioase ca James Madison University, Boston College, University of Nebraska at Omaha, US Army’s Special Warfare Center and School, Naval War College, iar, mai recent, și de Universitatea Româno-Americană din București, unde, de altfel, a susținut cursuri de “Comunicarea interculturală”, “Afaceri globale” sau “Provocarea sustenabilității”.

Un model cultural piramidal

O contribuție aparte a profesorului Dima este imaginarea unui model cultural piramidal, ca fundament la înțelegerea lumii de azi și ca prognoză (speranță) a zilei de mâine.

Nicholas Dima înțelege cultura în mod triadic — comportare (mod de acțiune), atitudine (simț moral) și valori (intelectuale și spirituale) — ca totalitate a bunurilor materiale, a artei și a conceptelor abstracte produse într-un spațiu dat, transtemporal. Nu crede într-un Babel global, ci are o viziune mai degrabă etnocentrică, în care națiunile (ca etnos) sunt rezultatul condițiilor naturale și sociale de formare, cu interese materiale proprii pentru asigurarea existenței, sau, după caz, subzistenței ori, la polul opus, ambițiilor, din toate acestea derivând personanțe de simțăminte și de stări care îi influențează și, finalmente, îi mulează atitudinea generală și aspirațiile intelectuale și spirituale.

Modelul cultural piramidal dezvoltat de profesorul Dima proiectează tranziția (evoluția) omenirii de la natură la cultură și de la cultură la spiritualitate. Prin acest model, profesorul identifică și o explicație pentru modul în care oamenii se comportă, diferit în funcție de etnos, sugerând imperativul adaptării și maleabilității în relațiile interetnice, întrucât “comunicăm (…) prin limbă și acționăm potrivit culturii în care ne-am format”[2].

Piramida lui Dima are baza largă așezată pe pământ, cu trei segmente (materialul-intelectul-spiritul) care parțial se suprapun — neutrosofic! —, iar vârful îngust înălțat spre cer. Primul segment este, evident, partea care ne leagă de natură, închistând spațiul fizic, material; al doilea segment ne transferă în lumea ideilor, condensând spațiul intelectual; iar al treilea segment este cel spiritual, deschizând drumul spre întrebări metafizice raportate la scopul vieții și semnificația morții și, esențialmente, la concepția despre supra-pământesc, paranormal, meta-normal sau dincolo-de-normal și, în special, despre divinitate.

Ca ființă biologică, omul se raportează la mediul natural într-o manieră care să-i permită să extragă tot ce are nevoie. În plus, se comportă într-un mod specific față de semeni, după învățăturile și învățămintele din familie, din societate, din instituțiile de învățământ. Când comportamentul este impus prin tradiții orale, iar ulterior prin legi scrise, devine o normă societală. Valorile, însă, sunt de multe ori limitate la o cultură particulară. Ce este frumos, bun, acceptabil, autentic, normal diferă de la o societate la alta, uneori de la un etnos la altul.

Profesorul Dima nu crede în existența normelor universale. Muzica, artele, poezia (literatura, în general) sunt percepute ca forme de evadare din limitele și limitările materiale ale omului spre libertate spirituală și apropiere de Dumnezeu, înțeles drept Conștiință Supremă.

Și iată-ne ajunși la conținutul darului pe care mi l-a făcut recent profesorul Dima, cartea cu tulburătorul titlu “The Purpose of Life” – Sensul vieții.

Noima existenței pământești

“The Purpose of Life. An essay” este cartea călătoriei spirituale a lui Nicholas Dima. Să începem cu concluzia sa: scopul final al existenței este dobândirea unui nivel cât mai înalt de conștientizare prin iluminare spirituală. Frământările personale, dublate de înțelepciunea religiilor, îndrăzneala filosofică și exactitatea științifică l-au condus pe profesorul Dima la convingerea că suntem deopotrivă materie și facem parte din acest univers ca ființe muritoare, dar totodată și suflet și facem parte dintr-o lume spirituală ca ființe nemuritoare.

Viața terestră este – crede Nicholas Dima – o închisoare în care Conștiința Supremă (asemănătoare Conștiinței Cosmice a lui Ouspensky[3]) ne-a mărginit temporar pentru a ne releva sensul cel din urmă a vieții. Viața este o aventură a descoperirii sensului final, este o oportunitate și o șansă dată nouă de Providență.

Iar Nicholas Dima crede cu tărie în obligația împărtășirii către ceilalți de către cei care au descoperit sensul vieții, pentru a ajuta pe alții care sunt fie încă în cautare, fie în ne-căutare sau chiar negare.

Omul, infimă parte din Conștiința Universală

În viziunea lui Nicholas Dima, Dumnezeu poate fi definit drept Conștiință și Energie a întregului Univers, iar Omul – scânteie desprinsă din Conștiința Universală. Continuând metafora focului, Omul are ca obligație primenirea morală și înălțarea intelectuală și spirituală, astfel încât scânteia care este la naștere să devină flacără.

Dincolo de metaforă, Nicholas Dima înțelege Omul ca vibrație de energie și materie, posedând conștiință de sine, vibrație manifestată în forme fizice și spirituale unice într-un câmp energetic universal și permanent.

Ne naștem (biologic), ne dezvoltăm, ne maturizăm prin dobândirea de cunoștințe și înțelegere, pentru a aspira la nemurire. Evoluăm de la materie la spirit și de la fizic la metafizic, inconștient, conștient sau supraconștient. Ceea ce întreprindem e dependent de lumea fizică, dar comportamentul nostru reflectă setul de valori morale pe care ni le însușim, calitatea intelectuală și dimensiunea spirituală.

Valorile intelectuale le dobândim prin exercițiul minții, dar spiritul ni-l înălțăm prin meditație și revelație.

Curaj și demnitate

Așa cum admite autorul, frământarea în căutarea răspunsurilor l-a condus, nu în puține cazuri, la aceleași concluzii pe care gânditori dinaintea sa le-au expus. Unul dintre acei gânditori cu care consună în multe privințe Nicholas Dima este, fără dubiu, Peter D. Ouspensky, pe care îi menționează sau citează în mai multe rânduri, de altfel.

Nicholas Dima notează la un moment dat, în linia lui Ouspensky[4], că limbajul (verbal) nu ne este de ajuns pentru a exprima cu maximă claritate gândirea, mai ales când aceasta e străbătută de străluminări, id est de extinderi relevate ale înțelegerii lucrurilor profunde. Așa că nu e de mirare că fostul profesor de la Fort Bragg speră ca omul să ajungă să învățe să comunice telepatic[5]!

Până atunci, Nicholas Dima tinde să exprime lucrurile dificile cât mai simplu, îmbrățișând un limbaj al bunului simț și al cotidianului, pentru a-și apropia orice cititor. Evident, această opțiune poate fi văzută și ca o sacrificare a exactității științifice de dragul… lucidității în fața misterelor. De aceea, Nicholas Dima simte nevoia unei addenda în care este recapitulat “modelul standard” al Universului dezvoltat în anii 70 și este invocat bosonul lui Higgs, “particula lui Dumnezeu”.

Aproape fiecare capitol se încheie într-o întrebare, al cărei răspuns este căutat în capitolul următor. Nicholas Dima pare că-și invită cititorii să raționeze împreună, conducându-i pe o cale sigură, aproape maieutic, croind drum prin jungla conceptelor și teoriilor metafizice sau a demonstrațiilor și speculațiilor științifice.

Autorul recunoaște că, inițial, era în căutarea unor explicații pentru experiențele sale de dincolo-de-obișnuit, de meta-normal. Apoi, această intenție primară s-a combinat cu ideea limpede de a produce un sumar raport al propriei vieți pământene și de a mărturisi despre propria cale spirituală.

De aici, însă, până la întrebări capitale nu a fost decât un pas. Ce este omul? Care este scopul vieții? Trăim cu un rost? Viața și moartea au o noimă ne-biologică? Cum îl definim pe Dumnezeu? Există o Minte Universală? Există reîncarnare? Există clarviziune și abilitatea excepțională a unora de a prevede viitorul? Ce este visul și ce încearcă visele să ne transmită? Și așa mai departe.

Întrebări pe care nu mai îndrăznim să le rostim, la câte răspunsuri avem la îndemână – fie ele filosofice, religioase ori științifice. Iar dacă le încercăm un răspuns personal, ni se va spune repede că am dat în mintea copiilor.

Ține de curaj, dar și de demnitate, să porți și să împărtășești povara răspunsurilor. Nicholas Dima le are pe ambele. Și nu de ieri, de azi.

 

[1] Dima, Nicholas (2016). The Purpose of Life. Editura Viga, București. Prima ediție: 2014, Xlibris, Bloomington, Indiana, USA. Apărută în limba română sub titlul Scopul și semnificația vieții, Editura Viga, 2015.

 

[2] Într-o prezentare orală susținută pe Zoom, sâmbătă, 9 decembrie 2023, la întrunirea “Cenaclului Destine Literare”, condus de scriitorul Alex Cetăţeanu.  O transcriere completă a intervenției lui Nicholas Dima poartă titlul “Piramida evoluției umane – de la natură la știință, cultură, artă și literatură” și este disponibilă online în Curentul Internațional, https://curentul.net/2023/12/30/piramida-evolutiei-umane-de-la-natura-la-stiinta-cultura-arta-si-literatura/. Accesat la 22 ianuarie 2024

 

[3] A se vedea Ouspensky, P.D. (1931). A New Model of the Universe: Principles of the Psychological Method in Its Application to Problems of Science, Religion and Art. Translated from the Russian by R. R. Merton, under the supervision of the author. New York: Knopf, 1931; London: Routledge, 1931; 2nd revised edition, London: Routledge, 1934; New York: Knopf, 1934. Originalul, apărut în rusă, în 1914. Dar, mai ales, postumul volum: Ouspensky, P.D. (1979). Conscience: The Search for Truth. Introduction by Merrily E. Taylor. London: Routledge & Kegan Paul.

[4] A se vedea în special partea introductiv-explicativă a lui Ouspensky la traducerea engleză din 1922 a volumului “Tertium Organum”. Ouspensky, P.D. Tertium Organum: The Third Canon of Thought, a Key to the Enigmas of the World. Translated from the Russian by Nicholas Bessaraboff and Claude Bragdon. Rochester, New York: Manas Press, 1920; New York: Knopf, 1922; London: Kegan Paul, Trench, Trubner, 1923, 1934; 3rd American edition, New York: Knopf, 1945.

[5] Cum, de altfel, pretinde că reușise maestrul aceluiași Ouspenski, George Gurdjieff: “Thinking and thinking, I came to the conclusion that if I should intentionally stop utilizing my exceptional power… of telepathy and hypnotism… then undoubtedly always and in everything its absence would be felt…” — Gândind și gândind, am ajuns la concluzia că, dacă aș înceta în mod intenționat să-mi folosesc puterea excepțională… de telepatie și hipnoză… atunci, fără îndoială, întotdeauna și în orice, absența acestora s-ar simți… Citatul, din ediția: Gurdjieff, George (1999). “Life is Real Only Then, When I Am.” Volumul al treilea al seriei “All and Everything”. London, UK: Arkana, p. 34.

 

 

Nicholas Dima, about here and beyond, but mostly about the path between them

Florentin Smarandache

 

 

I recently met Nicholas Dima (again), the ex-political prisoner of communist Romania, the diligent journalist, the professor with an impeccable reputation – with a PhD in geography, obtained not at any college, but at Colombia University –, in the scorching Arizona, at Tucson, for a Romanian gathering.

A man as a walking history, of an extremely rare character, who has a chariot of charisma. He gave me one of his books, among the few that had not yet fallen into my hands. A book with an exciting title, „The Purpose of Life”,[1] and, I would soon find out, with an equally disturbing content, through questions, through examples, through answers. I knew, therefore, his thorough studies on geopolitics, his interest in the best of Romania, but also his testimonies from communist prisons, and the theme that the gift announced gave me quite a surprise.

An extraordinary biography

Nicholas Dima was born almost nine decades ago in a village not far from Bucharest. For ideological reasons, he was expelled from the Bucharest Polytechnic Institute in 1956, sentenced to two years in correctional prison and to re-education in the penitentiaries of Timișoara, Jilava, Aiud and Gherla. After his release, he graduated from the Faculty of Geography-Geology at the University of Bucharest, always remaining with the hidden desire of escaping from the oppressive universe of the socialist order. His intention eventually succeeds, and in 1969, after a stint in a refugee camp in Austria, he settles in the United States. Here, he continued his studies, graduated with a master’s degree, and then obtained a doctorate in Geography in 1975. His intense journalistic activity at „Voice of America” Radio (1975-1985; 1989-2001) is well-known, where he devoted himself with passion and involvement to the evolution of the situation in his native country and, in general, in the area subject to the „Evil Empire”, as he called the Soviet Union, vehemently exposing, on every occasion, on, but also off microphone, the totalitarian atrocities, and then, after the fall of communism, warning of the slippages and dangers of post-socialism, supporting without reservation the integration of Romania into the Western structures, always remaining optimistic about a real change in Romania.

His rich teaching activity — carried out in the United States, at William Patterson College (New Jersey), at the US Army „John F. Kennedy” Special Warfare Center and School (Fort Bragg, North Carolina), at the Naval War College (Newport, Rhode Island), at the „William R. Nelson” Institute of James Madison University (Harrisonburg, Virginia), but also in African countries, in the capital of Ethiopia, at St. Mary’s University College, and in the Republic of Djibouti at Djibouti University — is more than remarkable. He designed, managed, and delivered courses and seminars to students in European Studies, Global Socio-Political Studies, and International Communication. In addition to specialist books in these fields, he has developed textbooks, guidance, paradigms and teaching modules — among which we mention „Eastern Europe: An Area in Crisis”, „Soviet Political Upheaval of the 1980s” or „Breaching Barriers of Cross Cultural Communication” — which were used by prestigious American universities, schools and institutes such as James Madison University, Boston College, University of Nebraska at Omaha, US Army’s Special Warfare Center and School, Naval War College, and, more recently, also by the Romanian-American University in Bucharest, where, moreover, he teaches the courses „Intercultural Communication” and „Global Affairs & Sustainability Challenge”.

A pyramidal cultural model

A special contribution of Professor Dima is the imagining of a pyramidal cultural model, as a foundation for understanding today’s world and as a forecast (hope?) of tomorrow. Nicholas Dima understands culture triadically—behavior (mode of action), attitude (moral sense), and values (intellectual and spiritual)—as the totality of material goods, art, and abstract concepts produced in a given, transtemporal space. He does not believe in a global Babel, but has a rather ethnocentric vision, in which nations (as ethnos) are the result of the natural and social conditions of formation, with their own material interests to ensure existence, or, as the case may be, subsistence or, at the opposite pole, ambitions, from all of which deriving personas of feelings and states which influence and finally mold a general attitude, as well as the intellectual and spiritual aspirations.

The cultural pyramid model developed by Professor Dima projects the transition (evolution) of humanity from nature to culture and from culture to spirituality. Through this model, the Professor also identifies an explanation for the way people behave, differently depending on ethnicity, suggesting the imperative of adaptation and flexibility in inter-ethnic relations, since „we communicate (…) through language and act according to the culture in which we were formed”[2].

Dima’s pyramid has the broad base laid on the earth, with three segments (matter-intellect-spirit) partially overlapping —neutrosophically!—, and the narrow peak raised to the sky. The first segment is obviously the part that connects us to nature, closing the physical, material space; the second segment transfers us to the world of ideas, condensing the intellectual space; and the third segment is the spiritual one, opening the way to metaphysical questions related to the purpose of life and the meaning of death, and, essentially, to the conception on the supernatural, the paranormal or the metanormal and, in particular, the divinity.

As a biological being, man relates to the natural environment in a way that allows him to extract everything he needs; in addition, behaving in a specific way towards the peers, following the teachings from the family, from the society, from the educational institutions. When behavior is imposed in oral traditions and later by written laws, it becomes a societal norm. Values, however, are often limited to a particular culture. What is beautiful, good, acceptable, authentic, normal differs from one society to another, sometimes from one ethnic group to another. Professor Dima does not believe in the existence of universal norms. Music, arts, poetry (literature, in general) are perceived as forms of escape from the material limits and limitations of man towards spiritual freedom and closeness to God, understood as the Supreme Consciousness.

And here we come to the content of the gift that Professor Dima recently gave me, the book with the exciting title „The Purpose of Life”.

The meaning of earthly existence

„The Purpose of Life. An essay” is the book of Nicholas Dima’s spiritual journey. Let’s start with its conclusion: the ultimate goal of existence is to attain the highest possible level of awareness through spiritual enlightenment. Personal turmoil, doubled by the wisdom of religions, philosophical boldness and scientific accuracy led Professor Dima to the conviction that we are both matter, -and part of this universe as mortal beings, but also soul, -and part of a spiritual world as immortal beings. Terrestrial life is -in Nicholas Dima’s view- a prison in which the Supreme Consciousness (similar to Ouspensky’s Cosmic Consciousness[3]) has temporarily confined us to reveal the ultimate meaning of life. Life is an adventure of discovering the ultimate meaning, it is an opportunity and a chance given to us by Providence. And Nicholas Dima strongly believes in the obligation of sharing with others by those who have discovered the meaning of life, to help others who are either still searching, or not searching, or even in denial.

Man, a small part of the Universal Consciousness

In the vision of Nicholas Dima, God can be defined as the Consciousness and Energy of the entire Universe, and Man – a spark released from the Universal Consciousness. Continuing the metaphor of fire, Man has the obligation of moral awakening and intellectual and spiritual elevation, so that the spark that is born becomes a flame. Beyond metaphor, Nicholas Dima understands Man as a vibration of energy and matter, possessing self-consciousness, vibration manifested in unique physical and spiritual forms in a universal and permanent energy field. We are born (biologically), we develop, we mature by acquiring knowledge and understanding, to aspire to immortality. We evolve from matter to spirit and from physical to metaphysical, unconsciously, consciously, or superconsciously. What we undertake is dependent on the physical world, but our behavior reflects the set of moral values that we adopt, the intellectual quality and the spiritual dimension. We acquire intellectual values through the exercise of the mind, but we elevate our spirit through meditation and revelation.

Courage and dignity

As the author admits, his search for answers led him, in not a few cases, to the same conclusions that thinkers before him had exposed. One of those thinkers with whom Nicholas Dima agrees in many ways is, without a doubt, Peter D. Ouspensky, whom he mentions or quotes on several occasions.

Nicholas Dima notes at one point, as does Ouspensky[4], that language (verbal) is not enough for us to express our thinking with maximum clarity, especially when it is crossed by transilluminations, i.e. revealed expansions of the understanding of deep things. So it’s no wonder the former Fort Bragg teacher hopes the man will eventually learn to communicate telepathically![5]

Until then, Nicholas Dima tends to express difficult things as simply as possible, embracing a language of common sense and the everyday, to approach any reader. Obviously, this option can also be seen as a sacrifice of scientific accuracy for the sake of… lucidity in the face of mysteries! That is why Nicholas Dima feels the need for an addendum in which the „standard model” of the Universe developed in the 70s is recapitulated and the Higgs boson, the „God particle”, is invoked.

Almost every chapter ends in a question, the answer to which is sought in the next chapter. Nicholas Dima seems to invite his readers to reason together, leading the reader down a safe, almost maieutic path, making his way through the jungle of metaphysical concepts and theories or scientific demonstrations and speculations.

The author admits that initially he was looking for explanations for his metanormal experiences. Then this primary intention combined with the clear idea of producing a brief account of his own earthly life and testifying of his own spiritual path.

From here, however, it was only a step to the capital questions. What is man? What is the purpose of life? Do we live with purpose? Do life and death have a non-biological meaning? How do we define God? Is there a Universal Mind? Does reincarnation exist? Is there clairvoyance and is it real the exceptional ability of some to foresee the future? What is a dream and what are dreams trying to tell us? And so on.

Questions that we don’t dare say anymore, to how many answers we have at hand – be they philosophical, religious or scientific. And if we try to give them a personal answer, we will quickly be negatively labeled.

It takes courage, but also dignity, to bear and share the burden of the answers. Nicholas Dima has both. And not from yesterday, from today.

[1] Dima, Nicholas (2016). The Purpose of Life. Viga Publishing House, Bucharest, Romania. First edition: 2014, Xlibris, Bloomington, Indiana, USA. Romanian version undert the title Scopul și semnificația vieții (2015).

 

[2] In an oral presentation held on Zoom, Saturday, December 9, 2023, at the „Cenaclul Destine Literare” meeting, led by the writer Alex Cetăţeanu. A full transcript of Nicholas Dima’s speech (in Romanian) is entitled „Pyramid of human evolution – from nature to science, culture, art and literature” and is available online in Curentul International, https://curentul.net/2023/12/30/piramida-evolutiei-umane-de-la-natura-la-stiinta-cultura-arta-si-literatura/. Accessed 22 January 2024

[3] See Ouspensky, P.D. (1931). A New Model of the Universe: Principles of the Psychological Method in Its Application to Problems of Science, Religion and Art. Translated from Russian by R. R. Merton, under the supervision of the author. New York: Knopf, 1931; London: Routledge, 1931; 2nd revised edition, London: Routledge, 1934; New York: Knopf, 1934. The original in Russian was published in 1914. Also, especially, the posthumous volume: Ouspensky, P.D. (1979). Conscience: The Search for Truth. Introduction by Merrily E. Taylor. London: Routledge & Kegan Paul.

 

[4] See the introductory part to the English versions from 1922 of “Tertium Organum”. Ouspensky, P.D. Tertium Organum: The Third Canon of Thought, a Key to the Enigmas of the World. Translated from the Russian by Nicholas Bessaraboff and Claude Bragdon. Rochester, New York: Manas Press, 1920; New York: Knopf, 1922; London: Kegan Paul, Trench, Trubner, 1923, 1934; 3rd American edition, New York: Knopf, 1945.

[5] How, by the way, the master of the same Ouspenski, George Gurdjieff, claims to have succeeded: „Thinking and thinking, I came to the conclusion that if I should intentionally stop utilizing my exceptional power… of telepathy and hypnotism… then undoubtedly always and in everything its absence would be felt…” In: Gurdjieff, George (1999). „Life is Real Only Then, When I Am.” The third volume of the „All and Everything” series. London, UK: Arkana, p. 34.

by